Dezvoltarea durabilă și ocuparea forței de muncă în România pe regiuni

Dezvoltarea durabilă si ocuparea resurselor de muncă în România

Acest referat prezintă situaţia ocupării în România din perspectiva dezvoltării durabile şi ia în considerare atât problemele ocupării, cât şi politicile de ocupare.

Obiectivul acestei lucrari este de a prezenta situaţia actuală a ocupării, dar şi a politicilor de ocupare din România, urmate de propuneri din perspectiva dezvoltării durabile, folosind atât date obiective (indicatori statistici), cât şi date subiective (având ca surse de date Eurostat şi Anuarul Statistic al României, precum şi cercetarea de Diagnoză a Calităţii Vieţii 1990–2006 şi cercetările internaţionale European Quality of Life).

Conceptul de ocupare este descris incluzând indicatorii din sfera ocupării: obiectivi (rata ocupării, şomajului, domeniile de activitate economică), subiectivi (evaluarea condiţiilor de muncă, posibilităţile de obţinere a unui loc de muncă, satisfacţia cu locul de muncă şi cu profesia). Analiza politicilor din sfera ocupării forţei de muncă porneşte de la direcţiile Uniunii Europene: „locuri de muncă mai multe şi mai bune”: politici salariale, politici antişomaj, politici pentru creşterea calităţii ocupării. Politicile moderne ale ocupării au ca principii coordonatoare flexibilitatea şi securitatea muncii, iar noua orientare instituţional/legislativă din sfera muncii din ţara noastră le ia în considerare.

Conceptul de dezvoltare durabila:

Dezvoltarea durabila este un concept foarte complex, care a pornit de la preocuparea fata de mediu, ideea fiind îmbogatita în timp cu o dimensiune economica şi una sociala.

Desi initial dezvoltarea durabila s-a vrut a fi o solutie la criza ecologica determinata de intensa exploatare industriala a resurselor şi degradarea continua a mediului şi cauta în primul rând prezervarea calitatii mediului înconjurator, în prezent conceptul s-a extins asupra calitatii vietii în complexitatea sa, atât sub aspect economic cât şi social.

Conceptul de dezvoltare durabila desemneaza totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economica, nu numai pe termen scurt sau mediu, ci şi pe termen lung, al caror fundament îl reprezinta în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural.

Cea mai cunoscuta definitie a dezvoltarii durabile este cu siguranta cea data de Comisia Mondiala pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun", cunoscut şi sub numele de Raportul Brundtland: "dezvoltarea durabila este dezvoltarea care urmareste satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi".

Principii şi obiective:

Dezvoltarea durabila se deruleaza pe fondul unor principii majore ce o caracterizeaza:

• preocuparea pentru echitate şi corectitudine între ţări şi între generatii;

• viziunea de lunga durata asupra procesului dezvoltarii;

• gândirea sistemica, interconexiunea între economie, societate şi mediu.

În acest scop, sunt identificate patru obiective-cheie:

• Protectia mediului prin masuri care sa permita disocierea cresterii economice de impactul negativ asupra mediului;

• Echitatea şi coeziunea sociala, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversitatii culturale, egalitatii de şanse şi prin combaterea discriminarii de orice fel;

• Prosperitatea economica prin promovarea cunoasterii, inovarii, competitivitatii pentru asigurarea unor standarde de viata ridicate şi unor locuri de munca abundente şi bine platite;

• Îndeplinirea responsabilitatilor internationale ale UE prin promovarea institutiilor democratice în slujba pacii, securitatii şi libertatii şi a principiilor şi practicilor dezvoltarii durabile pretutindeni în lume.