Dimensiuni Culturale

1. Prezentare autor

Geert Hofstede este un scriitor olandez specializat in domeniile culturii nationale si a culturii organizationale. Studiile lui Hofstede au demonstrat ca exista grupari culturale nationale si regionale care afecteaza comportamentul societatilor si al organizatiilor.

***, Geert Hofstede, http://en.wikipedia.org/wiki/Geert_Hofstede

Cateva din cele mai importante lucrari ale lui Geert Hofstede sunt:

1. “Culture's consequences: International differences in work-related values” – 1980, Newbury Park, CA: Sage;

2. “Cultures and Organizations: Software of the Mind” (scrisa impreuna cu fiul sau Gert Jan Hofstede) – 1991, London: McGraw-Hill UK;

3. “Masculinity and Femininity: The Taboo Dimension of National Cultures” - 1998, Thousand Oaks CA: Sage Publications;

4. “Uncommon Sense about Organizations: Cases, Studies and Field Observations” – 1994, Thousand Oaks CA: Sage Publications;

5. “Culture's Consequences, Comparing Values, Behaviors, Institutions, and Organizations Across Nations” – 2003, Sage Publications; Second Edition

***,Dr. Geert Hofstede™ Cultural Dimensions, http://geert-hofstede.international-business-center.com/

"Cultura este adesea mai mult o sursa de conflict decât de sinergie. Diferenţele culturale sunt o bătaie de cap în cel mai bun şi de multe ori un dezastru." Prof. Geert Hofstede, profesor emerit, Universitatea Maastricht.

2. Dimensiunile culturale:

a) Indexul distanţei faţă de putere (PDI) – Prima dimensiune indică măsura în care o societate acceptă faptul că puterea în instituţii este distribuită inegal. În acelaşi timp reprezintă măsura în care indivizii au aşteptări privind o structură ierarhică care să sublinieze diferenţele dintre subordonaţi şi superiori.

La locul de muncă, atunci când distanţa faţă de putere este mare, managerii şi subordonaţii se consideră reciproc ca inegali existenţial, inegalitate pe care se bazează sistemul ierarhic. Este de aşteptat ca subordonaţilor să li se spună ce să facă, sistemele salariale să arate o discrepanţă mare între managerii de la nivelul superior şi cel de bază al organizaţiei.

b) Individualism - Colectivism (IDV) – Dimensiunea individualism − colectivism reprezintă gradul în care o societate preţuieşte obiectivele personale, autonomia, intimitatea, angajamentul faţă de normele de grup, implicarea în activităţi colective, coeziune socială şi socializare intensă.

Într-o cultură colectivistă un patron nu angajează un individ ca atare, ci o persoană care aparţine unui subgrup de interese comune. De obicei există tendinţa de a angaja rude, în primul rând cele ale patronului, dar şi ale altor persoane care lucrează în companie. Angajarea persoanelor din familie reduce riscurile. Rudele vor fi interesate de reputaţia familiei şi vor ajuta la corectarea unui comportament necorespunzător al unui membru al familiei.

În societatea individualistă, relaţiile de familie la locul de muncă sunt adesea considerate nedorite, deoarece ar putea duce la nepotism şi conflicte de interese. Unele organizaţii au ca şi regulă: dacă doi angajaţi se căsătoresc, unul dintre ei trebuie să părăsească organizaţia.

c) Masculinitate (MAS) – Această dimensiune reprezintă gradul în care o societate priveşte comportamentul încrezător sau masculin ca fiind important pentru a avea succes şi încurajează stereotipurile legate de rolul sexelor. Graniţa dintre aceste aşteptări diferă de la o ţară la alta.

Culturile masculine au un avantaj competitiv în organizaţii, în special în cele de dimensiuni mari: lucrurile trebuie făcute repede şi bine. Culturile feminine au un avantaj relativ în sferele de servicii: consultanţă, transport, în industria manufacturieră, unde comenzile sunt realizate conform comenzii clientului.

d) Indexul de evitare a incertitudinii (UAI) – Această dimensiune, pentru prima oară descrisă de Hofstede, este definită ca „măsura în care membrii unei culturi se simt ameninţaţi de situaţii incerte sau necunoscute”. În societăţile caracterizate prin evitarea puternică a incertitudinii există multe reguli ne/protocolare care controlează drepturile şi îndatoririle proprietarilor şi salariaţilor.

e) Orientare pe termen lung (LTO) – Ultima dimensiune identificată de Hofstede reprezintă măsura în care valorile sunt orientate către viitor (economisire, perseverenţă), prin opoziţia faţă de trecut sau de prezent (respect pentru tradiţii, îndeplinirea obligaţiilor sociale).