Economia Bazată pe Cunoștințe

1.1. Cunoştinţele şi evoluţia lor

1.1.1. Revoluţia cunoştinţelor

Autorii conceptului au considerat că termenii utilizati pentru a defini mutatiile previzibile în lumea contemporană: economia digitală, economia electronică, noua economie, economia bazată pe cunoastere, societatea cunoasterii, etc, nu acoperă profunzimea si amploarea acestor deveniri, argumente care au impus noul concept, acela de economia bazată pe cunostinte.

Economia bazată pe cunostinte este rezultatul revolutiei cunostintelor, care, în esenta, înseamna evolutia de la economia bazată predominant pe resurse fizice, la economia bazată predominant pe cunostinte. Trecerea de la resurse fizice tangibile, la economia dominată de cunostinte, generează schimbări de esenta, analoage cu cele produse de revolutia industrială. Economia bazată pe cunostinte fiind rezultatul revolutiei cunostintelor, revolutia trebuie să se producă, în primul rând, în mintea receptorilor de cunostinte, performanta de care depinde valoarea pe care o poate genera cunostintele respective. Numai asa, valoarea capitalului de cunostinte poate să devanseze, în evolutie, capitalurile tangibile.

În perimetrul acestor consideratii, OCDE defineste economia bazată pe cunostinte, ca fiind ,, economia bazată în mod direct pe productia, distributia si utilizarea cunostintelor si informatiilor”, iar capabilitătile receptorilor, prin ,, să stii cine ( know – who)”, ,, să stii ce ( know – what)”, ,, să stii cum ( know – how)” ,, să stii de ce ( know – why)”.

TRĂSĂTURILE DEFINITORII ALE ECONOMIEI BAZATE PE CUNOȘTINŢE

Încercam, mai jos, să realizăm o sinteză, cât mai concentrată posibil, a acestor trăsături:

- primordialitatea cunostintelor, ceea ce înseamnă ca acestea să aibă un input mai important decât capitalul tangibil;

- activitatea se concentrează pe tratarea informatiilor si pe producerea de bunuri;

- fundamentarea activitătii economice se face pe resurse intangibile;

- asimilarea capitalului intangibil ca pe un capital special, care, de regulă, nu se poate poseda în exclusivitate si care poate fi preluat si reutilizat;

- preponderenta echipamentelor si produselor simbolice ( ca, de pildă, cardurile, comertul electronic, pachetele de programe pentru calculator, etc);

- cresterea ponderii serviciilor si a formelor de asociere, precum si multiplicarea colaborărilor cu întreprinderile mici;

- disparitia treptată a frontierelor si diminuarea impactului distantelor geografice;

- comprimarea timpului de inovare, transformarea inovatiei ,, dintr-o străfulgerare de idei”, într-o activitate continuă de producere de idei;

- reconsiderarea locului si rolului posesorilor de cunostinte, acestia urmând să fie tratati ca fiind valoarea cea mai mare etc.

Pentru mulţi dintre specialiştii în domeniu, prin revoluţia cunoştinţelor se înţelege schimbarea fundamentală şi transformările proceselor economiei bazată aproape exclusiv pe resurse fizice la economia bazată predominant pe cunoştinţe.

La baza acestei revoluţii se află rolul determinant pe care cunoştinţele l-au dobândit în ultimele decenii, creşterea importanţei economice a tehnologiilor, informaţiilor, proceselor economice, capitalului uman, capabilităţilor şi competenţelor organizaţiei - factori strâns legaţi de cunoaştere.

Din cele mai vechi timpuri, bogăţia şi puterea erau asociate posedării resurselor fizice. Factorii tradiţionali de producţie - pământul, utilajele, clădirile etc. erau predominant de natură fizică. De aceea, necesitatea de a avea cunoştinţe cuprinzătoare şi aprofundate era limitată, revoluţia industrială din secolele trecute bazându-se predominant pe puterea aburului, forţa fizică a omului şi capitalul bănesc.

Bogăţia şi puterea în secolul XXI vor decurge cu prioritate din resursele intelectuale intangibile, din capitalul de cunoştinţe. Revoluţia cunoştinţelor, care constă în această trecere la economia dominată de cunoştinţe, este un proces deosebit de cuprinzător şi profund, generând schimbări de esenţă în toate componentele activităţilor economice, analoage ca intensitate cu cele produse de revoluţia industrială.

Cunoştinţele tind să devină caracteristica principală a numeroase activităţi, mai mult decât produsele sau serviciile rezultate. Impactul revoluţiei cunoştinţelor devine vizibil în volatilitatea pieţei, incertitudinile în ceea ce priveşte direcţionarea activităţilor economice, schimbarea structurii valorii şi preţurilor produselor, proliferarea produselor-simbol, nesiguranţa carierelor şi a locurilor de muncă resimţite de oameni etc.

Rezultatul revoluţiei cunoştinţelor îl constituie economia bazată pe cunoştinţe. Se apreciază că în prima parte a secolului al XXI-lea revoluţia cunoştinţelor se va intensifica şi, ca rezultat, economia cunoştinţelor se va extinde rapid în zona dezvoltată a omenirii şi treptat în celelalte.

Revoluţia cunoştinţelor face trecerea de la economia capitalistă la economia bazată pe cunoştinţe, proces deosebit de complex, aşa cum rezultă din examinarea elementelor cuprinse în figura nr. 1, elaborată de specialiştii de la Institutul Coreean de Dezvoltare şi Ministerul Economiei şi Finanţelor din această ţară.