Eficiența economică și avantajul competitiv

Eficiența economică

Creșterea economică se realizează sub acțiunea unor factori de natură cantitativă și calitativă. În prima categorie avem în vedere dimensiunea factorilor de producție, respectiv volumul resurselor naturale, ale capitalului și potențialului uman atrase în activitatea economică, iar în cel de-al doilea caz avem în vedere eficiența folosirii acestora în producție. În condițiile caracterului tot mai limitat al resurselor care pot fi atrase în activitatea economică, crește importanța eficienței utilizării factorilor de producție pentru realizarea creșterii economice.

Esența eficienței economice constă în obținerea de efecte utile (rezultate) maxime la un anumit nivel de consum de resurse (efort) sau aceleași efecte utile (rezultate) la un anumit nivel minim de consum de resurse (efort).

Datorită complexității deosebite a eficienței economice cuantificarea și analiza sa sunt posibile numai în condițiile unui sistem de indicatori; acesta este un principiu aproape unanim acceptat în literatura economică. Nu există un indicator care să caracterizeze complet și complex eficiența economică.

Pornind de la conținutul eficienței, sistemul de indicatori trebuie să cuprindă: indicatori de rezultate; indicatori de efort; indicatori de relații dintre rezultate și eforturi, și anume relații de forma: „rezultate/efort”; „efort/rezultate”; „rezultate/rezultate”; „efort/efort”.

La determinarea eficienței trebuie realizată o corespondență în timp și spațiu a indicatorilor de efort cu cei de efect. Aceasta presupune ca unui anumit efect să-i fie atribuit tot efortul depus pentru obținerea sa, iar unui efort să-i fie atribuit numai efectul obținut prin utilizarea sa.

În condițiile în care se compară efectul util cu efortul integral depus pentru obținerea sa, se obține un indicator global de eficiență.

Când se compară efectul util cu anumite elemente de efort se obțin indicatori parțiali de eficiență, a căror deficiență constă în faptul că se atribuie un efect, obținut prin acțiunea conjugată a elementelor de efort, unui singur element de efort, considerându-se arbitrar, că efectul s-ar obține numai cu elementul respectiv de efort.

Efectul se exprimă de obicei cu ajutorul indicatorilor de rezultate; la nivelul agenților economici: producția brută, cifra de afaceri, producția marfă, valoarea adăugată brută sau netă, excedentul de exploatare, profitul etc.

În ceea ce privește efortul, în primul rând, subliniem că el se structurează pe principalii factori de producție: muncă, capital, natură, putându-se determina eficiența folosirii fiecărui factor de producție în parte. Trebuie să avem în vedere și faptul că elementele care exprimă efortul acționează în timp și spațiu și se prezintă ca mărimi de stoc și mărimi de flux.

Mărimile de stoc exprimă eforturile inițiale, respectiv resursele ocupate: numărul salariaților, fondul de timp de muncă maxim disponibil, mijloacele fixe, mijloacele circulante etc.

Mărimile de flux exprimă eforturile curente, care evidențiază consumul curent al resurselor ocupate, respectiv: fondul de salarizare sau timpul de muncă efectiv (pentru forța de muncă), amortizările (pentru mijloacele fixe), consumurile de materiale (pentru mijloacele circulante) etc.

Corespunzător fiecărui element care intră în componența eforturilor curente se pot calcula indicatori parțiali de eficiență, indicatori care oferă informații privind modul de utilizare a componentelor respective.

În teoria și practica economică, eficiența economică se exprimă, în special, prin relații „efect/efort”, determinându-se astfel productivitatea fiecărui factor.

În analizele economice pentru exprimarea eficienței economice se utilizează și relații de forma „efort/efect”, determinându-se astfel „indicatori ai necesarului”. Acești indicatori evidențiază necesarul dintr-un factor de producție (efort) pentru obținerea unei unități de producție (efect).

În analiza economică se utilizează și indicatori de tip „efect/efect” și „efort/efort” care arată proporțiile care se stabilesc între diferiți indicatori de rezultate, respectiv între diferiți indicatori de efort.

Deci, corespunzător fiecărui element care intră în componența resurselor ocupate sau consumate se pot calcula indicatori parțiali de eficiență, indicatori care oferă informații privind modul de utilizare a componentelor respective. Acești indicatori sunt contradictori și pot denatura realitatea prin atribuirea succesivă a efectului integral, fiecărei resurse luate în parte. Faptul că elementele pentru care se calculează indicatori parțiali de eficiență nu acționează independent, necesită reuniunea tuturor componentelor într-un singur indicator de efort care să stea la baza determinării unui indicator sintetic (global) de eficiență.