Elaborarea pieței unice europene

PUE și AUE au schimbat în mod fundamental politica integrării pieței în cadrul Comunității Europene. În primul rând, PUE a readus la viață "integrarea negativă", respectiv eliminarea normelor naționale care împiedicau schimburile economice. Acest lucru este evident în ceea privește principiul recunoașterii reciproce, abolirea controalelor la frontieră și eliminarea controlului asupra cursului de schimb. În al doilea rând, PUE a schimbat cadrul instituțional al "integrării pozitive" — convenirea unor norme comune care să le înlocuiască pe cele naționale - prin aplicarea VMC și extinderea puterilor PE. În plus, în ceea ce privește „noua abordare” și „controlul țării de origine”, PUE a redus diferențele dintre integrare pozitivă și negativă, stabilind numai cerințe minime. Aceste modalități diferite de integrare au implicații politice profunde, atât în ceea ce privește identitatea actorilor principali, cât și în privința puterii relative a acestora.

Integrarea negative

Integrarea negativă constă în eliminarea normelor naționale care îngreunează schimburile economice. Aceasta poate apărea în urma unui acord politic între statele membre sau în baza unei propuneri a Comisiei, cum a fost cazul eliminării procedurilor de control la frontieră și abolirea controalelor asupra cursului de schimb. În aceste cazuri, integrarea negativă, în pofida intențiilor și scopurilor sale, se aseamănă mult integrării pozitive (vezi mai jos). Totuși, cel mai adesea, integrarea negativă apare după ce o măsură națională este calificată incompatibilă cu tratatele, în urma unui proces judiciar. În aceste cazuri, inițiatorii sunt de obicei firmele, iar cele care iau decizia sunt instanțele (și, în final, CEJ).

Principiul recunoașterii reciproce formează esența integrării negative. El este în aparență simplu. Ideea de bază este că toate reglementările statelor membre, cu toate diferențele de detaliu, ar trebui să aibă un efect echivalent. În consecință, produsele fabricate legal într-un stat membru ar trebui considerate la fel de sigure, ecologice etc. ca și cele fabricate legal în orice alt stat membru.

Totuși, în baza dreptului comunitar, guvernele membre au dreptul să aplice, în anumite limite, norme naționale mai stricte, în pofida principiului recunoașterii reciproce. În mod esențial, principiul se aplică numai atunci când se presupune că normele naționale au efect echivalent.

Semnificația diferitelor modalități de integrare a pieței

Tip de

integrare Modalitate Descriere Pondere estimată

comerț intra-UE

pe produse

afectate

Negativă principiul recunoașterii reciproce

diferite standarde naționale considerate ca având efect echivalent 50%

Pozitivă "noua abordare"

armonizare

autorizare comună obiective comune cu trimitere la standarde voluntare

norme detaliate comune

necesară aprobare comună a produselor 20%

30%

farmaceutice, culturi și alimente modificate genetic

Integrarea pozitivă

Întrucât, din diverse motive, statele membre adoptă reglementări diferite și deoarece aceste reglementări servesc unor scopuri de politică publică și de obicei îngreunează comerțul doar ca efect secundar, deseori nu este posibil să se elimine pur și simplu normele naționale ("integrare negativă"). În asemenea cazuri, pentru a concilia obiectivul respectării unor obiective de politică publică cu liberalizarea comerțului, este necesar să se înlocuiască diferitele norme naționale cu norme europene comune ("integrare pozitivă").

Ciclul politic și actorii instituționali

Teoretic, în cadrul programului pieței unice, Comisia este cea care stabilește agenda, fiind singura ce poate propune adoptarea de măsuri noi. Realitatea însă este ceva mai complicată. Statele membre pot cere Comisiei să elaboreze propuneri și, după cum am menționat mai sus, poate modela în mod indirect agenda prin eliminarea măsurilor care perturbează libera circulație a bunurilor sau serviciilor pe piața unică.

După cum s-a discutat anterior, AUE a introdus două modificări importante ale procesului legislativ pentru măsurile legate de piața unică: VMC și rolul crescut al PE. Deși VMC este procedura decizională formală în Consiliul pentru concurență (care din iunie 2002 încorporează Consiliul pentru piața internă), aceasta este utilizată relativ puțin frecvent. Astfel, în perioada 1989-1993, din 233 de decizii, numai 91 au fost adoptate prin VMC (Financial Times, 13 septembrie 1994). În mod oarecum nefiresc, uneori aceste voturi au izolat statele membre care aveau cel mai mare interes în obținerea rezultatului respectiv.Totuși, ar trebui menționat că toate aceste decizii sunt luate "în umbra votului".Aceasta înseamnă că deciziile aparent consensuale pot masca compromisuri semnificative ale guvernele izolate sau ale celor aflate în minorități reduse.