Elemente Esențiale privind Dreptul Concurenței

- Introducere

Una din conditiile de baza pentru existenta unei economii de piata functionale, alaturi de libertatea de miscare a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului, o reprezinta un mediu concurential nedistorsionat. Astfel, comerciantii, fie la nivel national, fie la nivel comunitar, trebuie sa interactioneze pe cât posibil în mod liber, fara influente negative din partea agentilor puternici sau aflati în situatii privilegiate, asociatiilor de agenti economici sau a statului. Într-o economie de piata functionala, respectarea normelor privind concurenta asigura progresul economic, apararea interesului consumatorilor si competitivitatea produselor si serviciilor în cadrul economiei respective dar si fata de produsele de pe alte piete.

Mediul concurential poate fi afectat negativ de activitatile anticoncurentiale care reprezinta obiectul sau efectul întelegerilor sau a practicilor concertate între agentii economici, de abuzul de pozitie dominanta a unor agenti economici puternici; de asemenea, concurenta poate fi distorsionata prin subventiile acordate de stat unor agenti economici, ceea ce le creeaza o pozitie avantajoasa fata de ceilalti concurenti pe piata respectiva.

În cele ce urmeaza vor fi în primul rând analizate normele adresate comportamentului anticoncurential al agentilor economici.

- Dreptul national si dreptul comunitar în materia concurentei – prezentare si relatie

Având în vedere necesitatea crearii unui mediu concurential, Constitutia prevede ca economia României este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta. De asemenea, statul este obligat sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Legislatia subsecventa dezvolta aceste principii în Legea concurentei nr. 21/1996 si în Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat . Un alt act normativ important pentru aceasta materie este Legea nr. 11/1991 privind concurenta neloiala care nu face obiectul prezentului studiu. Trebuie însa precizat ca normele Legii 11/1991 nu intra în sfera de aplicare a dreptului comunitar al concurentei, raporturile juridice respective fiind stabilite în mod liber de legislatia fiecarui stat membru UE, urmând a fi aplicate complementar cu normele stabilite de legile 21/1996 si 143/1999 mai sus mentionate, si bineînteles, cu normele dreptului comunitar, astfel cum vom vedea în cele ce urmeaza.

Aceste legi sunt puse în aplicare si detaliate prin numeroase regulamente, instructiuni si alte acte emise de Consiliul Concurentei, potrivit modelului european, având în vedere transpunerea corecta si completa a acquis-ului comunitar .

În ceea ce priveste normele dreptului comunitar, Tratatul stabilind Comunitatea Europeana (TCE) prevede ca activitate esentiala a Comunitatii Europene crearea unui sistem care sa asigure un mediu concurential nedistorsionat în cadrul pietei interne. În acest sens art. 81 si 82 din acelasi Tratat interzic întelegerile si practicile concertate care au ca obiect sau efect restrictionarea sau denaturarea concurentei pe piata comunitara, precum si abuzurile de pozitie dominanta. Conditia comuna pentru a fi aplicabile aceste norme comunitare este ca activitatile sau inactivitatile respective sa afecteze comertul între statele membre. În cazul în care, spre exemplu, o întelegere care are ca efect restrângerea concurentei într-un stat membru, dar nu aduce atingere comertului cu alte state membre, atunci situatia respectiva va intra sub incidenta reglementarilor nationale în cauza, fara a fi aplicabil art. 81 TCE .

Articolele 88 si 89 TCE reglementeaza ajutorul de stat, iar art. 86 prevede norme aplicabile agentilor economici cu caracter public (ex. regii autonome, societati comerciale la care participarea statului este majoritara, etc.), care sunt obligati sa respecte regulile specifice mediului concurential, având în vedere faptul ca se afla în situatii speciale, privilegiate.