Etică în afaceri

Etica in afaceri. Niveluri de aplicare ale eticii manageriale.

De cele mai multe ori, nivelurile de aplicare ale eticii manageriale sunt clar precizate în codurile etice. Chiar daca nu au definitivat coduri de conduita sau coduri etice, înca de acum mai bine de doua decenii, multe din marile corporatiile au instituit programe etice si au încadrat functionari care sa monitorizeze comportamentele etice în organizatii.

Initial, codurile au fost dezvoltate de grupuri profesionale sub forma unor reguli deontologice si abia apoi, s-a înregistrat o explozie a acestora în cadrul organizatiilor. Specialistii argumenteaza ca acest lucru a fost, practic, posibil deoarece fara un program si o activitate cu caracter formal, nu pot fi încurajate practicile etice. În consecinta, prin codurile etice se încearca rezolvarea unor conflicte de interese în mediul intern si în relatiile externe ale organizatiei respectiv, statuarea unor principii si cerinte care sa-i faca pe manageri mai sensibili la problemele etice. Ele nu contin precepte pur teoretice, ci stabilesc semnificatii practice, utile pentru toti membrii organizatiei. Aceasta nu înseamna ca un cod de etica asigura automat un comportament moral sau ca poate acoperi toate situatiile întâlnite în viata organizationala. Limita de actiune a codurilor etice consta în formularea lor în termeni generali tocmai pentru ca, la început, managerii si subordonatii lor se afla în incapacitatea de a identifica toate problemele etice care pot aparea. Modul în care codul etic este transpus în practica ramâne, pâna la urma, la latitudinea managerilor si a subordonatilor. Codul etic ramâne valabil daca toti membrii organizatiei îl respecta; când managerul nu acorda importanta acestuia, cu siguranta nici angajatii nu vor urma prevederile sale.

Interesul pentru un comportament etic în afaceri nu este atât de nou, dar abia acum se fac remarcate preocupari intense pentru actiuni morale în scopul pastrarii competitivitatii si a încrederii publicului în activitatile desfasurate. Deosebit de relevante pentru cei care sunt receptivi fata de problemele responsabilitatii sunt câteva cai ce pot fi folosite în încurajarea comportamentului etic (1):

- publicarea unui cod etic propriu, conform cu standardele si valorile social recunoscute;

- instruirea managerilor pe probleme de etica în afaceri;

- elaborarea unor programe de rezolvare a conflictelor de natura etica;

- institutionalizarea unor comitete de supraveghere a comportamentului etic;

- acordarea unor recompense si sanctiuni adecvate.

În conditiile în care organizatiile constientizeaza ca au obligatii si fata de societate nu mai mira pe nimeni ca instituirea codurilor etice s-a facut într-un ritm atât de rapid. Codurile etice detin anumite functii, care explica de ce s-au bucurat de un interes atât de mare din partea managerilor si, deopotriva, a membrilor organizatiilor, si anume (vezi Mike W. Martin, Roland Schinzinger, Etichs in Engineering, McGraw Hill, 1983):

- conduita si inspiratie – codurile pun la dispozitie un stimulent pozitiv pentru conduita etica si recomandari cu privire la principalele obligatii;

- suport – codurile ofera sprijin pozitiv pentru cei care cauta elemente de comportare etica;

- disciplina – codurile pot constitui forma legala pentru investigarea unor comportamente ne-etice;

- educatie si întelegere reciproca – codurile etice pot fi utilizate la scoala sau în alte locuri pentru a promova discutii si reflectii pe marginea unor probleme morale;

- crearea imaginii profesiei în rândul publicului – codurile pot prezenta o imagine pozitiva catre public cu privire la o profesie;

- protejarea statutului profesiei – codurile pot stopa anumite dezacorduri care pot aparea la nivelul celor care exercita o anumita profesie;

- promovarea interesului în afaceri.