Etică în afaceri

1. CONCEPTUL DE ETICA

Termenul de „etica” provine din greaca veche (ethos = obisnuinta, moravuri, caracter) si are un dublu sens:

a) O disciplina stiintifica, avand ca obiect de studiu normele de comportament care reglementeaza relatiile dintre oameni, altfel spus, stiinta despre morala, despre bine si rau.

b) Ansamblul normelor care reglementeaza comportamentul oamenilor in societate – reguli ce trebuie aplicate in viata pentru a practica binele in opozitie cu raul.

In literatura de management, termenul de etica se foloseste in ambele sensuri, distinctia facandu-se in functie de context. Astfel, etica este inteleasa fie ca „studiu al moralitatilor si a normelor de conduita”, fie ca „reguli si principii care definesc conduita buna sau rea”.

Prin etica aplicata se intelege analiza din punct de vedere moral a unor situatii concrete din practica sociala sau profesionala in vederea luarii unor decizii. In aceasta categorie intra:

- etica profesionala

- etica afacerilor

- etica managementului

Etica profesionala impune stabilirea unor reguli interne in fiecare profesiune, care pot lua forma „bunelor practici”, „codurilor etice” sau „codurilor deontologice”. Prin aceasta, se au in vedere doua categorii de probleme:

- chestiunile practice de ordin socio-profesional, cu care se confrunta membrii unei anumite profesiuni (raspunderea corporationala, loialitatea angajatilor, confidentialitatea, egalitatea de tratament, integritatea profesionala).

- rolul social al profesiei, raspunderile sale, functia, scopurile, atitudinea fata de mediul inconjurator.

Etica afacerilor este o forma particulara a eticii aplicate, care se refera la comportamentul agentilor economici (firme, institutii publice), al angajatilor, patronilor si managerilor. In literatura se vorbeste si de „etica economiei”, care determina scopurile si normele carora le sunt supuse finalitatile activitatilor economice private sau publice.

Etica managementului este, de asemenea, o forma a eticii aplicate, care se refera la conduita si actiunile persoanelor cu functii de conducere in organizatiile private sau publice. Etica managementului reprezinta un ansamblu de norme carora trebuie sa li se subordoneze actiunile si deciziile cadrelor de conducere din organizatii, norme care pot sau nu sa fie sanctionate din punct de vedere juridic si care sunt impuse prin forta constiintei colective, a opiniei publice. Dimensiunea etica in organizatiile care au calitatea de agenti economici, constituie obiectul eticii managementului afacerilor.

2. DEFINIREA ETICII DE AFACERI; PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE ACESTEIA

Etica in afacerile economice reprezinta un sistem de norme de conduita a oamenilor, care permite aprecierea din punct de vedere al criteriilor morale si sociale a cea ce este bine si rau in relatiile dintre oameni, dintre indivizi si firma, dintre intreprinderi si clienti, dintre intreprinderi concurente, dintre intreprinderi si societate in scopul stabilirii unor raporturi folositoare intre oameni.

Etica in afaceri reprezinta, deci aplicarea regulilor generale la comportamentul in aceste domenii si indeplineste nu numai rolul de judecata morala, ci si pe cel de luare a deciziilor casre permite echilibrartea problemelor conflictuale intre parteneri.

In cele mai multe cazuri, publicul se asteapta ca firmele sa asigure niveluri inalte de performante si angajatii lor sa se comporte etic prin protejarea societatii impotriva diverselor practici neloiale . promovarea comportamentului etic asigura protejarea firmelor de abuzurile angajatilor sau ale concurentilor neetici. Performantele etic inalte protejeaza de asemenea indivizii ce lucreaza in domeniul afacerilor deoarece angajatii nu agreaza munca in conditii de riscuri datorate unor practici dubioase sau incalcarea intimitatii lor. Firmele ce-si trateaza angajatii cu integritate si demnitate obtin avantaje sub forma unei productivitati inalte, deoarece angajatii lucreaza sub forma unei productivitati inalte, deoarece angajatii lucreaza cu placere pentru o firma ce respecta principiile etice.

Comportamentul etic in afacerile economice se realizeaza din hotarari si fapte individuale insa in ultima instanta se reflecta asupra imaginii intregii firme, a organizatiei sau organismului din care fac parte persoanele respective. Fara respectarea normelor etice, intreaga infrastructura a afacerilor – care in multe cazuri se construieste pe baza tranzactiilor informale, a increderii reciporce a partenerilor – se va distruge. De aceea, increderea reciproca a partenerilor in ceea ce priveste standardele lor etice joaca un rol esential in afaceri.

Conceptia moderna a eticii afacerilor privita din cel mai important unghi priveste problema raspunderii sociale a afacerilor, stabilirea unei culturi organizationale, care sa tina seama de necesitatea nu numai a maririi profitului, dar si a necesitatilor societatii, a tuturor conditiilor sociale in care actioneaza societatea. Exista cateva criterii etice ale intreprinderilor civilizate, insa se apreciaza in mod deosebit onestiatea si seriozitatea partenerilor in relatiile de afaceri.

Codurile etice sau de comportament adoptate de firme stabilesc propria lista de reguli pentru angajati, precum si declaratia principiilor generale ale conceptiilor de organizatie. Codul etic nu este un element de cenzura aspra a comportamentului angajatilor, insa serveste managerilor pentru reflectarea si formularea conduitei etice, constituie modelul acelei morale pe care trebuie sa o accepte si sa o adopte in practica de zi cu zi, toti angajatii firmei. Comportamentul etic devine deci un factor promotional pentru intreprinderea contemporana.

Principalele caracteristici si dileme ale eticii managementului sun urmatoareale:

a) Cele mai multe decizii etice precum si cele care contravin cerintelor eticii in

majoritatea lor conduc la extinderea consecintelor dincolo de granitele intreprinderii. Astfel, actele de corupere (mituiri) schimba procese la nivel de intreprinderi dar si guvernamentale: poluarea afecteaza mediul pe o arie larga; produsele lipsite de siguranta distrug numeroase vieti. De regula, cei mai multi oameni recunosc consecintele extinse ale actiunilor manageriale, dezacordul rezultand din acceptarea diferitelor alternative, a rezultatelor variate, a evenimentelor nesigure si a implicatiilor personale care complica procesul de decizie in conducerea catre anumite actiuni.

b) Cele mai multe decizii etice se iau in conditiile unor alternative manageriale. Deciziile

etice se iau adeseori in urma unor alternative, care constituie tot atatea intrebari la care uneori raspunsul comporta dificultati fiind vorba de o alegere afirmativa si una negativa cu efecte contradictorii cel putin pe termen scurt. Trebuie un manager „sa plateasca” un comision confidential sau nu, in conditiile in care fara acest compromis, riscul ca afacerea sa esueze este mare? Trebuie o fabrica sa polueze sau nu in conditiile in care instalatiile antipoluante sunt foarte costisitoare? Cadrul decizional privind etica presupune un contrast ascutit de interese.

c) Cele mai multe decizii etice produc evenimente variate. Rezultatele etice in

management prezinta consecint opuse mai ales din punct de vedere al castigurilor financiare si al costurilor sociale. Astfel, se plateste o mita, dar se mentine volumul vanzarilor, se polueaza aerul sau apa, dar se evita costurile de instalare si punerile in functiune a echipamentelor de control al poluarii; se proiecteaza un produs care prezinta o oarecare nesiguranta, dar se reduc costurile materialelor. Modelul pentru evaluarea deciziilor prezinta rezultatele etice intr-un contract, dar nu rezolva pe deplin dilema manageriala.

d) Cele mai multe decizii etice au consecinte nesigure pe termen scurt. Intr-o lume in

care „profitul face legea”, asa cum se prezinta economia de piata contemporana, puternic concurentiala si marcata de o mare si complexa instabilitate, pe de o parte deciziile etice comporta, atatea riscuri incat pot avea urmari nesigure iar, pe de alta parte, societatea are resurse de a cenzura mai devreme sau mai tarziu deciziile neetice.