Etică în afaceri

1.1 Conceptul de etică

Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX 1) defineşte etica ca o disciplină filozofică care studiază principiile morale, originea, dezvoltarea şi continutul lor. Conform dicţionarului explicativ al limbii române etica este sinonimă cu morala.

În dicţionarul explicativ de marketing (DRUŢĂ 2003) se consideră că originea termenului de etică provine de la grecescul ethos tradus ca moravuri, stiinţă a pincipiilor morale. Termenul de etică este perceput ca o reflectare conştientă a credinţelor morale si a propriilor atitudini, prin intermediul unor norme sau principii morale. Etica este o ştiintă a binelui şi a răului.

În cadrul societăţiilor sunt stabilite standarde sau norme morale. Acestea sunt enunţuri cu caracter imperativ prin care se indică ce trebuie să facă sau să nu facă un individ conştient, astfel încţt comportamentul său să fie apreciat ca bun de către semeni sau societate.

1.1 Importanţa eticii în afaceri

“Fie ca o reacţie faţă de cultura yuppie din anii 80, fie ca u reflex al mişcării caring sharing din anii 94. Etica în afaceri a devenit o modă”- spune Elaine Sternberg, o autoare britanică de prima mână. După care se grăbeste sa adauge: “Spre deosebire însă de hoola hoops sau Rubik cubes, etica în afaceri nu este o modă trecătoare”.

Conceptul de etică în afaceri a primit de-a lungul timpului şi în medii diferite de activitate o serie de accepţiuni distincte. Etica în afaceri se referă la ceea ce este corect si ceea ce nu este corect, la a acţiona bine şi la a acţiona greşit în raporturile cu angajaţii, colegii de muncă, partenerii sau acţionarii. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tendinţa generală a fost ca profitul obţinut de companii să nu fie direcţionat exclusiv spre firme, ci să fie utilizat de asemenea manieră încât să îmbunătăţească mediul social.

Pe parcursul deceniilor, companiile au înţeles necesitatea dezvoltării unor seturi de reguli care să îi ajute să menţină un nivel comun de valori şi de interese, concepute de asemenea manieră încât să nu aducă prejudicii celorlalţi sau mediului social. Astfel, au fost elaborate principiile eticii în afaceri.

Etica în afaceri este un instrument foarte important, care îşi dovedeşte cel mai bine utilitatea în momentele în care au loc schimbări fundamentale. În astfel de momente, valorile considerate a fi imuabile de către toţi membrii companiilor pot fi supuse îndoielii şi apoi, treptat, reevaluate şi chiar înlocuite complet. Atenţia pe care managerii ar trebui să o acorde eticii în mediul de lucru asigură într-o foarte mare măsură controlul şi autoritatea pe care o deţin asupra propriei companii.

Managementul etic este acea subcategorie a eticii în afaceri care trasează ghidul administrării valorilor şi al conflictelor care pot sa apară între aceste valori. Scopul managementului etic nu este acela de a schimba mentalităţi şi de a altera sisteme de valori deja asimilate de angajaţi, ci să creeze un numitor comun pentru toţi membrii unei companii.

1.2 Responsabilitate sociala

Responsabilitatea socială a corporațiilor (în literatura de specialitate abreviată CSR, după forma din limba engleză Corporate Social Responisibility) este un concept care se referă la o prezumtivă

datorie pe care companiile (ca actori sociali) ar avea-o față de toate părțile implicate în desfăşurarea acțiunilor presupuse de activitatea lor economică. Conceptul se referă la toate categoriile de companii, de la microîntreprinderi până la multinaționale. Prin datorie se înțelege faptul că respectiva companie trebuie să acționeze în conformitate cu obligațiile pe care le are față de părțile implicate și respectând niște principii morale acceptate de-a lungul tradiţiei.

Conceptul, apărut după cel de-al doilea Război Mondial, odată cu creșterea economic și cu exacerbarea rolului jucat de companiile mari în societate, trebuie delimitat de acela de acțiune responsabilă din punct de vedere social. Acest din urmă concept a apărut cu mult înaintea secolului XX

și se referă mai degrabă la un punct singular din strategia unei companii vizavi de părțile implicate, fără fi necesar vreun angajament față de acestea sau față de valorile sociale preexistente. Prin contrast, responsabilitatea socială a corporațiilor reprezintă tocmai un

angajament luat față de societate și părțile implicate în ceea ce privește acțiunile din sfera activității economice.

Uniunea Europeană defineşte responsabilitatea socială drept “un concept prin intermediulcăruia o companie integrează în mod voluntar, preocupările faţă de problemele sociale şi cele de mediu, în operaţiunile de afaceri şi în interacţiunea cu partenerii de interes”.

de moralul personalului, a fi atenţi faţă de furnizori, a fi buni vecini şi a proteja mediul- înseamnă bun simt comercial. Activitatea responsabilă social priveşte asigurarea succesului economic al unei societăţi prin inccluderea uor conderente sociale si ecologice in activitatea economic.

Se consideră, de asemenea, că responsabilitatea socială poate fi privită ca un principiu etic fundamental care exprimă faţă de ‘cine’ şi pentru ‘ce’ este responsabilă o societate comercială, prin prisma sistemului etic acceptat şi promovat de aceasta. În aceasta viziune, responsabilitatea socială presupune: respectarea legilor, respectarea prevederilor contractuale –pornind de la premisa că constractul este legea părţilor care se obligă s îl respecte- onestitate, dar şi luarea in considerare a dezideratelor diferitelor grupuri interesate in existenţa şi funcţionarea unei societăţi comerciale.

Responsabilitatea socială mai este carecterizată ca find obligaţia fermă a unei societăţi de a actiona dincolo de obligaţiile legale sau de cele impuse de restricţiile economice şi de a urmări obiective pe termen lung care sunt în folosul comunităţii.

Pentru a inţelege noţiunea de responsabilitate socială a societăţilor comerciale, trebuie explicata notiunea de stakeholder. Noţiunea de stakeholder derivă din următorii termeni: stake însemnând interes şi holder deţinător, termeni ce provin din limba engleză.

Astfel, stakeholder, sunt acele categorii care au un interes ori sunt afectate de activitatea desfăşurată de respectiva societate comercială.