Etica Managerială

ETICA MANAGERIALĂ

1 Etica manageriala si factorii acesteia

Etica managerială reprezintă în această perioadă subiectul cel mai fierbinte al oricărui tip de mass-media: posturile de televiziune ne prezintă zilnic scandaluri în care sunt implicaţi patroni sau directori de societăţi comerciale, iar ziarele abundă de ştiri în care ignoranţa şi neglijenţa sunt elemente care aduc prejudicii indivizilor şi societăţii. Fiecare decizie în afaceri are şi o componentă etică pentru că decizia stabileşte şi impune o conduită care trebuie să fie conformă cu anumite valori fundamentale, reguli, principii, legi şi norme. În aceste condiţii, firescul în management ar constitui atitudinea favorabilă faţă de comportamentele, conceptele, ideile şi modelele pe care le-a statuat etica, ştiinţa normativă care ofera coordonatele morale ale existenţei şi activităţii omului.

În esenţă, etica manageriala este definită drept „studiul modului în care deciziile afectează grupurile sociale, domeniul în care se definesc drepturile, îndatoririle şi regulile ce trebuie să le respecte persoanele care decid”.1 Mulţi teoreticieni consideră că monitorizarea afacerilor în raport cu normele etice este obligatorie, pentru că managementul reprezintă o disciplină socio-umană, care doar prin scopurile urmărite se înscrie în sfera ştiinţelor economice, însă alţi exegeţi văd în etică o simplă umbrelă a relaţiilor interne şi externe ale firmei, neputându-se încă delimita clar ce este corect de ceea ce este incorect.

O analiză a practicilor manageriale la nivelul firmelor româneşti relevă faptul că "etica afacerilor nu constituie încă o "problemă" care să-i preocupe pe manageri, considerând că "a face afaceri profitabile" şi "a avea un comportament etic" sunt lucruri care se exclud reciproc; şi că ei au un comportament corect, dar nu dispun de informaţii privind partenerii.De fapt, pentru cei care urmăresc atent fenomenele specifice perioadei de trecere de la o economie centralizată la una de tip capitalist, constatarea nu şochează privind lipsa de, corectitudine, cinste, responsabilitate şi adevăr în afaceri. Actiuni, atitudini, norme, legi, monitorizări şi evaluări, recompense şi pedepse, reprezintă reţeta pe care managerii trebuie să o aplice pornind de la principiul că decizia trebuie să fie bună şi dreaptă.

Etica managerială trebuie să identifice elementele fundamentale de comportamente şi să găsească atitudinile corespunzatoare în patru categorii: 1. Societatea reprezintă categoria generală faţă de care etica manageriala trebuie să-şi definească comportamentul cu privire la următoarele aspecte: dacă instituţiile de bază ale societăţii sunt bine construite şi promovează interesele generale; dacă implicarea statului în mecanismele economiei de piaţă este benefică; dacă inegalităţile în „statul putere” pot fi tolerate; etc.

2. Grupurile interesate ocupă un palier special în problemele eticii manageriale, definind căile corecte pentru rezolvarea problemelor sociale şi trebuie să se determine cum se implică acţionarii firmei în gestionarea resurselor; ce obligaţii are firma faţă de furnizori sau clienţi şi care sunt căile prin care se realizează o bună cooperare cu comunitatea locală.

3. Problemele interne generează atitudini manageriale care definesc natura relaţiilor dintre firmă şi angajaţi, inclusiv managerii; termenii de realizare a contractelor; obligaţiile managerilor şi a celorlalţi angajaţi; drepturile; condiţiile de lucru, ordinele, comportamentul, elementele eticii.

4. Problemele personale privesc relaţiile dintre persoane, în cadrul unei organizaţii: care sunt drepturile şi obligaţiile rezultate dintr-o structură ierarhică; cum se manifestă cinstea, corectitudinea şi onestitatea într-un proces colectiv.2

Principalii factori care determină nivelul şi acurateţea eticii manageriale sunt: reglementările legale, normele şi regulamentele comunităţii locale, codurile etice sectoriale, regulamentele firmei, caracteristicile individuale, starea firmei şi presiunea socială.

Reglementările legale stabilesc cadrul limitativ în care se poate desfăsura o activitate industrială. Este evident faptul că un cadru legislativ constrictiv, dar liberal, trebuie respectat de toţi managerii, iar încălcarea legilor este pedepsită contravenţional sau penal în funcţie de gravitatea prejudiciilor aduse societăţii.

Normele şi regulamentele comunităţii locale impun anumite conduite restrictive prin hotărâri care să protejeze cetăţenii şi mediul. Aceste reglementări vizează protecţia şi gestionarea corectă a apei, reducerea nivelelor de zgomot, salubrizarea localităţilor, limitarea orelor de funcţionare a firmelor, etc.

Codurile etice reprezintă declaraţiile unor firme care reglementează relaţiile dintre proprii membri şi alţi indivizi cu care se realizează o afacere. Cel mai cunoscut cod de conduită este cel creat de British Institute of Management denumit Code of Conduct (Codul de conduita) care prevede că managerii:

1 nu trebuie să aducă prejudicii reputaţiei persoanelor sau afacerilor altora.

2 trebuie să declare imediat şi complect interesele personale care ar putea fi în conflict cu interesele firmei.

3 trebuie să manifeste interes faţă de sănătatea, securitatea celor pe care îi conduce şi să respecte confidenţialitatea informaţiilor;

4 trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor;

5 nu trebuie să ofere sau să accepte cadouri în scop de mituire;

6 trebuie să fie convinţi că informaţiile comunicate public sunt adevărate.