Etică și management

Etica în afaceri este un domeniu academic si un subiect de dezbatere publica teribil de recent. Atât de recent, încât nu au început înca polemicile si disputele privind probleme de genul: „Cine este autorul care a propus si a impus termenul etica în afaceri?” sau „Cui apartine cu adevarat primul articol, eseu sau tratat de etica în afaceri?”.

Ca mai toate noutatile din ultimul secol, si business ethics este o inventie americana. Pentru unii, originea transatlantica a noii discipline este o garantie de calitate, seriozitate si performanta; pentru altii, dimpotriva, orice vine de peste ocean trebuie sa fie ceva teribil de rudimentar, superficial si – neaparat – „imperialist”. Entuziasmanta sau detestabila, etica în afaceri a luat rapid amploare în spatiul nord-american, de unde s-a raspândit apoi în toata lumea „civilizata”, mai exact în tarile în care se poate vorbi cu temei despre economie de piata si stat de drept. Cu britanicii în frunte, europenii s-au „contaminat” si ei de interesul crescând fata de etica în afaceri abia în anii de dupa 1980. În România, acest (eventual) interes abia este pe cale sa se nasca, generat probabil de miniteismul „formelor fara fond” sau de o fireasca racordare la „trend”-urile lumii evoluate.

Notiunea de etica are acelasi înteles cu cea de morala; provenienta; în latina, ca si în greaca veche, ele fac trimitere la obiceiurile, moravurile unei societati sau la stiinta acestora. Si totusi, exista uneori perceptii diferite asupra celor doua notiuni care, alaturi de termenul deontologie, sintetizeaza o problematica de ordin moral a vietii si societatii.

Conceptul de morala se refera la un anumit cod social, la un ansamblu de reguli carora trebuie sa ne supunem pentru a fi admisi într-o societate data. El evoca interventia unei autoritati traditionale, adesea religioase, capabile sa ne indice ce trebuie facut sau evitat. Într-o societate culturala dezintegrata, individualista, cuvântul morala poate produce neîncredere.

Etica, conform dictionarelor, simbolizeaza stiinta binelui si a raului. Întrebarea este de unde stim ce este bine si ce este rau? Fara îndoiala, fiecare individ percepe binele si raul într-un anumit fel, raportându-se la conduita celorlalti: sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac. Este însa mai dificil sa te analizezi pe tine însuti decât sa-i critici pe ceilalti. Poate de aceea etica este considerata o stiinta care ne ajuta sa cunoastem omul, comportamentul sau si societatea în ansamblul ei. Stiinta eticii are un dublu caracter, respectiv: analitic (se preocupa de cauzele actiunilor noastre) si normativ (ne spune ce avem de facut); însa, fara sa fie o stiinta descriptiva (nu ne indica cum sa facem), este o stiinta practica, este orientata spre actiune: se învata din practica. De aceea, se foloseste adesea si conceptul de etica aplicata, prin care întelegem “analiza din punct de vedere moral a unor situatii concrete din practica sociala sau profesionala în vederea luarii unor decizii” .

Dar a fi etic nu înseamna o obligatie; etica este rationala, nu o impunere externa. A fi etic înseamna sa respecti anumite valori, care nu reprezinta altceva decât binele oamenilor, si anumite principii morale.

Notiunea de deontologie, într-un sens mai restrâns, desemneaza “un ansamblu de reguli, considerate esentiale în cadrul unei profesiuni”.

Se vorbeste astfel despre o deontologie medicala, una contabila, alta a agentilor de bursa, a profesorilor etc. Nerespectarea ei antreneaza excluderea din bransa respectiva.

A vorbi despre etica – acoperind întelesul tuturor celor trei notiuni prezentate anterior – în politica, în economie, în organizatie este astazi “la moda”, chiar daca nu reprezinta o noutate. Si aceasta în ciuda faptului ca se manifesta o lipsa evidenta de etica în aceste domenii – o spun nu numai specialistii, ci o simtim cu totii. Daca politica este cea mai “predispusa” la încalcari ale eticii, consideram însa ca exista sanse reale de însanatosire morala a vietii economice, iar convingerea noastra se bazeaza pe exemplele vii ale unor mari companii, multe la numar, care promoveaza, prin actiunile lor, principiile eticii.