Evaluarea Afacerii

EVALUAREA AFACERILOR

Evaluarea, rezumându-ne la dictionarul explicativ al limbii române reprezinta pretuire, estimare, pretuiala, masurare în cazul nostru activitatea de a sti care este pretul corect pe care-l are o afacere, un imobil.

Reprezinta o activitate complexa care înglobeaza o multitudine de diagnostice,analize(juridice, tehnice, financiar - contabil, economice care ne dau masura valorii corecte.

Evaluarea unei organizatii presupune în primul rând determinarea valorii patrimoniului acesteia, format din mai multe elemente denumite active. Orice evaluare a organizatiilor se bazeaza pe determinarea masei de bunuri ce o compun (activele) si pe calculul valorii curente a acestei mase. Bunurile evaluate ca raspuns la o comanda sociala, sunt întodeauna bunuri cu valoare sociala de întrebuintare, bunuri care au o utilitate practica în viata economico-sociala si care prin functionare aduc un venit. În acest context este logic ca un anumit lucru nu poate deveni un bun care sa aiba valoare daca nu este efectiv utilizat de un subiect pentru scopuri economice sau nu întruneste conditiile pentru a functiona pe o perioada îndelungata de timp, deci sa fie un element durabil. Capacitatea de a genera un venit constituie, asadar, conditia obligatorie pentru formarea valorii patrimoniale la o organizatie. Pentru un activ care nu mai poate fi mentinut în functiune din diverse motive se poate calcula o valoare de lichidare dupa o alta conceptie decât în cazul activelor în functiune .

Aceste aprecieri exprima tocmai conceptia care sta la baza metodologiei de evaluare promovata prin noile standarde, potrivit careia valoarea actualizata a elementelor de activ si valoarea de randament determina împreuna valoarea organizatiei, iar evaluarea acesteia trebuie sa înceapa cu determinarea valorii nete actualizate a activului care, apoi, prin diferite metode, sa fie amplificata si cu valoarea de randament.

Pornind de la aceasta conceptie noile standarde de evaluare a întreprinderii clasifica metodele de evaluare în trei categorii astfel: metode de evaluare pe baza de active, pe baza de venit, prin comparatie.

În prima grupa sunt incluse : metoda activului net corectat si metoda activului net de lichidare. În categoria metodelor de evaluare bazate pe venituri întâlnim: metoda de evaluare prin dividende, prin profit, prin goodwill, prin cash flow.

În grupa metodelor de evaluare prin comparatie se includ : metoda de evaluare prin comparatie a organizatiilor cotate la bursa si metoda de evaluare prin comparatie a organizatiilor necotate la bursa. Prima metoda este cea mai sigura si usor de aplicat întrucât se bazeaza chiar pe valoarea de piata stabilita prin tranzactiile efectuate pe piata bursiera. În practica evaluarii, pentru aceasta abordare se pot folosisi alte metode bazate pe rate de comparatii rezultate din tranzactiile care au loc pe piata financiara. Între acestea mentionam PER-ul, modelele Gordon Sapiro, CAPM, APM.

Cea de a doua metoda vizeaza evaluarea organizatiilor necotate la bursa prin comparatii cu altele cotate la bursa si se bazeaza pe faptul ca tranzactiile realizate cu organizatii similare ofera date de comparatie pentru stabilirea valorii organizatiei ce trebuie evaluata. Ca urmare, evaluatorul poate stabili usor, pe baza criteriilor de selectare, un numar de organizatii comparabile cu cea care trebuie evaluata. Pentru estimarea valorii actiunilor se foloseste de obicei Price Earning Ratio de comparatie, indicator financiar care exprima raportul dintre pretul de cotatie al actiunii si profitul net anual pe actiune.