Evaluarea riscului prin planificarea strategică

INTRODUCERE

Într-o economie de tip planificat agentii economici au fost obisnui’i ca “regulile jocului”sa fie dictate. Directivele, normele, planurile, deciziile, instructiunile, preturile reglementate, fondul resurselor alocate formau acel sistem economic si administrativ în care agentii economici derulau o activitate linistita si fara griji.

Odata cu trecerea la economia de piata agentii economici au devenit liberi în organizarea si derularea activitatilor lor. Dar libertatea economica a adus cu ea riscul si incertitudinea.

Activitatea în astfel de conditii impune anumite conditii, principala fiind cea de a avea capacitatea de a nu ignora riscul, de a-l putea preveni si ai estima influienta.

Atît în literarura de specialitate cît si în practica economica, într-o economie în tranzitie este foarte dificil de a gasi regulile stricte de aplanare a riscurilor. În plus, chiar în tarile cu o economie dezvoltata nu au fost gasite raspunsuri concrete, care ar fi legile sau regulile de a exclude riscurile. Concluzia la care au ajuns specialistii acestui domeniu este ca riscurile nu pot fi excluse si de aceea este foarte important de a sti sa le estimezi.

Planificarea strategica este un instrument de management, un efort disciplinat, concentrat asupra viitorului cu scopul de a genera decizii fundamentale si întreprinde actiuni care profileaza ceea ce este o organizatie, ceea ce face si de ce face. Prin urmare, planificarea strategica nu e altceva decât un proces prin care o organizatie îsi prevede viitorul si dezvolta acele proceduri si operatii care îi sânt necesare pentru a obtine succes. Planificarea implica stabilirea unor scopuri si elaborarea unui mod de abordare a acestor scopuri, iar strategia presupune pregatirea celei mai rezonabile cai pentru a raspunde mediului de operare al organizatiei. Strategia unei organizatii poate fi definita ca un plan de actiuni care este realizat cu mijloace disponibile.

Totodata, planificarea strategica este un proces prin care se determina ce intentioneaza organizatia sa faca si cum îsi va atinge aceste scopuri. Altfel zis, planificarea strategica transforma misiunea organizatiei în obiective si actiuni concrete. Scopul strategiei este de a indica o directie de dezvoltare a organizatiei si a personalului. O conditie pentru a indica o directie clara organizatiei este ca obiectivele sa fie limpezi, concrete, reale si acceptabile de partile implicate. În general, distingem strategii pe termen lung (5 -10 ani), termen mediu (1 - 5 ani), termen scurt (mai putin de un an).

Planificarea strategica mai e si un instrument folosit pentru a ajuta organizatia sa se orienteze mai bine.

În Republica Moldova riscurile legate de domeniul economic sunt putin analizate, iata de ce scopul acestei lucrari este sistematizarea asupra metodelor de evaluare a riscurilor prin planificarea strategica, într-o economie in tranzitie.

Lucrarea consta din întroducere, 3 capitole si concluzii, fiind expusa pe 61 pagini.

CAPITOLUL I. RISCUL ÎN ACTIVITATEA AGENTILOR ECONOMICI

1.1. Definirea si esenta riscurilor

Notiunea de risc este utilizata într-o serie de stiinte. Dreptul studiaza riscul în functie de legalitatea sa. Teoria accidentelor aplica acest termen pentru descrierea avariilor si cataclismelor. Se pot gasi studii asupra riscurilor în lucrari de psihologie, filozofie, medicina si în fiecare dintre aceste domenii studiul asupra riscului se bazeaza pe obiectul stiintei date si, bineînteles, pe metode si aprosuri proprii. O astfel de varietate a studiului riscului se explica prin diversitatea acestui fenomen.