Evoluția IMM după 1990

Tranzitia catre o economie de piata declansata de evenimentele de la sfârsitul anului 1989 a presupus o suprapunere de transformari dintre care mai importante au fost: tranzitia de la o structura de proprietate predominant de stat catre o structura mixta, tranzitia de la un mecanism economic bazat pe plan, la unul bazat pe mecanismele pietei libere, tranzitia de la dictatura la democratie, tranzitia catre un alt model de împartire a avutiei, tranzitia la o alta structura pe clase a societatii.

Dintre aceste procese, cel mai important prin rol si prin consecinte în ansamblul procesului tranzitiei este schimbarea structurii de proprietate.

Trecerea catre predominanta proprietatii private s-a efectuat prin doua cai principale:

- stimularea liberei initiative si

- transferul proprietatii de stat catre sectorul privat.

Economiile de comanda din Europa s-au prabusit la sfârsitul anilor ‘80.

Ineficienta cronica, lipsa competitiei, mentinerea în activitate a unor întreprinderi si locuri de munca nerentabile, subventionarea pierderilor «planificate» de la buget, politizarea deciziei economice în detrimentul interesului direct al celor aflati în activitate sunt doar cateva din cauzele economice care au determinat schimbarea de sistem economic, necunoscuta în istorie în decursul unui timp asa de scurt. S-a inaugurat o evolutie istorica inedita, fara precedent în care a fost angrenata si România.

Orientarea economiei românesti spre tipul de economie de piata al UE, a

avut mai multe motivatii: în primul rând, tara noastra are relatii economice traditionale cu celelalte tari europene, în al doilea rând are mai multe elemente economice comune cu tarile europene, comparativ cu tarile de pe alte continente, si nu în ultimul rând la acestea se adauga considerentul politic, interesul României de a fi acolo unde îi este locul - în Europa unita, membru al UE si al comunitatii euroatlantice.

Analiza dinamicii înregistrate în economia româneasca, în perioada de dupa 1990 surprinde urmatoarele caracteristici : descresterea sectorului de stat si

cresterea ponderii sectorului privat (fenomene care au însa o evolutie asimetrica,

generatoare de somaj), scaderea salariilor reale, reducerea substantiala a numarului de ore lucrate.

De remarcat existenta în economia româneasca a doua tipuri de sectoare,

unul «protejat» sau «favorizat» si altul «expus» sau «defavorizat». Sectorul

«protejat» este cel care, de-a lungul perioadei de dupa ‘90 a beneficiat de un

tratament preferential din partea statului (subventii directe, compensarea datoriilor, credite cu dobânzi reduse).

Dintre procesele care au avut loc la începutul anilor ‘90, cel mai important

prin rol si prin consecinte în ansamblul procesului tranzitiei este schimbarea structurii de proprietate. Una din principalele caracteristici ale transformarii structurale în România o constituie aparitia întreprinderilor mici si mijlocii. La baza dezvoltarii acestora s-au aflat si unele acte normative, dintre care mai importante au fost :Legea nr. 31/1990 privind organizarea si functionarea societatilor comerciale,Decretul-lege nr. 54/1990 privind organizarea si functionarea unor activitati neconomice pe baza liberei initiative, Legea Fondului Funciar nr.18/1991. Ca urmare a acestora a avut loc o veritabila «explozie» de noi întreprinderi.

Într-un studiu efectuat de CIPE( Centrul International pentru Întreprindere Privata) se arata ca spre deosebire de alte tari din Europa de Est, IMM-urile din România nu au avut o baza solida de dezvoltare de la început. Oportunitatile de dezvoltare a unui mediu favorabil IMM-urilor au început sa scada în anii de dupa Revolutie. În loc sa elaboreze programe care sa sprijine dezvoltarea IMM-urilor, Guvernul s-a concentrat asupra problemelor macroeconomice. În acest rastimp, întreprinzatorii care erau dornici sa profite de noile oportunitati de afaceri aparute în România au fost descurajati de un mediu de afaceri precar si de lipsa unor reforme economice semnificative.