Facultatea de Management din SNSPA

După valorificarea conceptului de firmă ca organism social, a fost promovat conceptul de cultură organizațională, pentru că aceasta s-a dovedit a fi puterea magică ce împinge companiile spre excelență (Gilles Lipovetsky, 1996, p. 198), configurând astfel coordonatele noii paradigme manageriale. Conceptul de cultură organizațională este fundamentală pentru explicarea unor fenomene critice în funcționarea organizațiilor, fenomene precum crearea ierarhiei de valori de care depinde procesul de direcționare strategică a sistemului, interpretarea timpului și spațiului, configurarea sistemului informațional sau determinarea atitudinilor fundamentale față de mediul intern și extern.

Liderii școlilor din țările occidentale se confruntă cu provocări și presiuni odată cu creșterea așteptărilor referitoare la progresul școlilor și al școlarizării, într-un secol caracterizat de tehnologia rapidă și constantă, inovație, migrație masivă, mobilitate și creșterea globalizării economice (OCDE, 2001). Astfel de țări se luptă să-și transforme sistemele educaționale pentru a pregăti tinerii cu cunoștințele și abilitățile necesare pentru a funcționa într-o lume ce se află într-o schimbare rapidă. Rolurile și așteptările pentru liderii școlilor se schimbă radical. Administratorii educației nu mai sunt așteptați să fie doar buni manageri, ci lideri ai școlilor ca organizații de învățare. Conducerea școlară eficientă este din ce în ce mai mult privită ca fiind o piesă centrală a reformei educației la scară largă și a rezultatelor educaționale îmbunătățite. OCDE a dezvoltat o activitate pentru a oferi factorilor de decizie, informații și analize ajutându-i astfel în formularea și implementarea politicilor de conducere școlară care să conducă la o predare îmbunătățită a învățării. Activitatea are următoarele obiective:

- să sintetizeze cercetarea pe probleme legate de îmbunătățirea leadershipului în școli;

- să identifice inițiativele politice și practicilor inovatoare și de succes;

- să faciliteze schimburile de lecții și opțiuni politice între țări;

- să identifice opțiunile de politici pe care guvernele să le ia în considerare.

Pornind de la aceste obiective putem defini conducătorii de școli ca fiind acele persoane care ghidează activitatea generală. Mai mult, este necesar ca activitatea acestora să se desfășoare atât în birouri cât și în afara acestora. Directorii, managerii, liderii academici, catedrele de departament și profesorii pot contribui la fel, către obiectivul primordial, cel centrat pe învățare. Distribuția precisă a acestor leaderi în funcție de contribuția lor poate varia. Factori precum guvernanța și structura de management, autonomia acordată la nivelul școlii, prescripțiile de răspundere, mărimea și complexitatea școlii și nivelurile de performanță al elevilor pot modela tipurile și tiparele de conducere școlară. Astfel, directorii nu pot acționa numai ca manageri, dar și ca lideri ai școlii, ca organizație de învățare. În plus, profesorii pot lucra în calitate de consilieri curriculari sau catedre de departament și pot colabora cu alți profesori, cu administratorii și chiar studenții în urmărirea obiectivelor generale ale școlii. În aceste condiții interacționarea lor poate constitui o comunitate productivă și coerentă de învățare. În cercetare și în practică, articulând relația dintre conducerea școlii și perfecționarea la nivel global a sistemului este o aventură relativ nouă. Conducerea s-a dovedit că are un efect modest, deși semnificativ asupra realizării școlii, deși este încă a doua cea mai influentă variabilă care afectează realizările instituției, după actul de predare. Oferind stimulare intelectuală, oferind dezvoltare profesională și sprijin, precum și dezvoltarea unei viziuni și concentrarea pe învățarea cu ceilalți, creând o învățare profesională puternică, se pot observa performanțe în rândul studenților/ educabililor.

Când procesele intelectuale și mecanismele de feedback ale organizațiilor de învățare devin încorporate în atitudinile, comportamentul și cultura generală a oamenilor din cadrul acesteia, aceste organizații devin comunități de învățare. Aceste comunități de practică, implică și inspiră profesioniștii sa conlucreze împreună pentru îmbunătățirea rezultatelor învățării și a altor rezultate, prin analiza acestor practici se demarează programe pentru a cerceta și a evalua progresul și problemele în timp util.

Școala devine o comunitate în care domină cultura competenței și cea a cooperării. Ea reprezintă în același timp un mediu al dezvoltării valorilor personale, cât și un context al socializării elevilor, socializare ce nu se reduce la un proces de alocare de statusuri și roluri prefabricate, ci presupune, mai ales, un proces de atribuire de sensuri și semnificații prin care se construiesc statusurile și rolurile respective.

În cadrul Facultatății de Management din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, funcționează un sistem de management descentralizat prin asigurarea calității la nivel de departament, facultate, universitate și entități administrative, dar integrat în cadrul unui Management al Calității Totale (TQM). Sistemul de conducere universitară este conform prevederilor legislative în vigoare și se bazează pe o administrație eficace și eficientă, adaptată misiunii și obiectivelor asumate. Mecanismul de alegere este democratic și transparent, nediscriminatoriu și nu limitează dreptul studenților de a reprezenta și de a fi reprezentați.