Formarea Profesională a Forței de Muncă

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate este determinată de necesitatea efectuării unei analize a formarii profesionale a forţei de muncă la nivel naţional, determinarea actualităţii formarii profesionale la nivel naţional.

Un sistem democratic poate fi funcţional în măsura în care se dezvoltă şi un spirit democratic în mentalitatea socială. Democraţia trebuie să fie mottoul nu numai pentru organizaţiile politice, ci şi pentru structurile administraţiei publice, ceea ce înseamnă că o reformă democratică se referă doar parţial la reorganizarea serviciilor publice, restul fiind consacrat schimbării atitudinilor. Dar schimbarea depinde în primul rînd de competenţele oamenilor care fac administraţiile publice să fie transparente, responsabile şi în slujba cetăţenilor, şi toate acestea depind, la rîndul lor, de atenţia acordată formării şi perfecţionării profesionale a resurselor umane din administraţia publică.[6]

Reieşind din ceia ce este descris mai sus formarea profesională este factorul principal în realizarea unor schimbări, în dependenţă de capacităţile resursei umane pot fi efectuate anumite schimbări pozitive care pot dau naştere unor inovaţii, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor sociale şi economice. Necesităţile aparente sunt promotorii dezvoltării profesionale şi anume formarea profesională este cheia de succes de a satisface realizarea acestor necesităţi la un nivel profesional cuvenit.

Formarea profesională este alcătuită din două etape. Prima etapă este formarea profesională inițială şi a doua etapă este formarea profesională continuă.

Formarea profesională inițială se referă la programele de formare cuprinse în învățământul obligatoriu şi la cele urmate de absolvenţi imediat după finalizarea acestuia prin care se asigură dobândirea unei calificări profesionale.

Formarea profesionala iniţială se realizează în învățământul preuniversitar prin:

învățământ profesional

învățământ liceal, filiera tehnologică

învățământ postliceal

Învățământul superior asigură formarea profesională iniţială pentru cele mai ridicate niveluri de calificare.

Formarea profesionala continua este ulterioara formarii iniţiale şi asigură dezvoltarea competentelor profesionale deja dobîndite, fie dobîndirea de noi competenţe.

Formarea profesională a personalului este un proces complex, care presupune, în primul rînd, existenţa unor structuri organizatorice, cu atribuţii şi responsabilităţi clar stabilite.

În lucrarea dată se propune de a descrie importanța formării profesionale ce element de bază în crearea forţei de muncă calitative.

Cuvinte cheie: educaţie; instruire; instruire continuă, forţa de muncă, formarea profesională, angajat.

Scopul şi obiectivele cercetării. În conformitate cu actualitatea şi gradul de investigare a temei, ne propunem drept scop abordarea şi descrierea analizei formării profesionale la nivel naţional şi stabilirea esenţa formării profesionale. În vederea realizării scopului propus au fost formulate următoarele obiective:

- determinarea noţiunilor şi definiţiilor formarea profesională iniţială, formarea profesională continuă;

- stabilirea raportului dintre cerere şi ofertă a forţei de muncă;

- enumerarea unor etape importante de formare profesională a angajaţilor;

- identificarea conceptului formării profesionale;

- analiza formării profesionale ca element de creare a forţei de muncă.

Volumul şi structura referatului. Referatul cuprinde un număr total de 21 pagini. Structura referatului este determinată de scopul şi obiectivele cercetărilor şi este formată din următoarele compartimente:

Introducerea cuprinde următoarele compartimente: actualitatea temei investigate, gradul de cercetare a temei, scopul şi obiectivele cercetării, volumul şi structura referatului.

În cadrul primului capitol, intitulat Abordări conceptuale privind formarea profesională a forţei de muncă, am enunţat abordările conceptuale privind definirea conţinutului pieţei forţei de muncă, pregătirea profesională a angajatului ca factor de tranzacţie între cerere şi ofertă.

Al doilea capitol, Formarea profesională a forţei de muncă, am enunţat dispoziţii generale privind formarea profesională, formarea profesională de bază (iniţială), formarea profesională continuă.

Concluzii – inserează ideile generalizatoare formulate ca rezultat al investigaţiilor desfăşurate.

Bibliografie – reprezintă suportul documentar al referatului.

CAPITOLUL I. Abordări conceptuale privind formarea profesională a forţei de muncă.

1.1 Abordările conceptuale privind definirea conţinutului pieţei forţei de muncă.

La etapa iniţială a acestui subiect se propune de a dezvălui ce este forţa de muncă.

Autorii, A. Blanovschii şi V. Butnaru, în lucrarea sa „Piaţa Forţei de Muncă” (publicată în anul 2009), în descrierea abordărilor conceptuale privind definirea conţinutului pieţei forţei de muncă au dedus forţa de muncă ca subiect de dezbatere dintre cerere şi ofertă după cum urmează:

În teoria şi practica economică este răspândit atât conceptul de "piaţa muncii", cât şi cel de "piaţa forţei de muncă", în continuare se propun cîteva din aceste concepte.

Dicţionarul de ştiinţe economice defineşte "piaţa muncii" ca un ansamblu de ofertanţi şi de solicitanţi, care interacţionează în vederea determinării preţurilor şi/sau cantităţilor de muncă. "Munca este un factor de producţie, adică este necesară pentru producerea oricărui alt bun. Oferta emană de la muncitori, care îşi pun forţa de muncă la dispoziţia cererii întreprinderilor. Studiul pieţei muncii este deci studiul comportamentului ofertanţilor şi solicitanţilor de muncă."

În viziunea autorilor Dicţionarului de economie piaţa muncii este noţiunea ce desemnează întâlnirea cererii cu oferta de muncă, stabilirea pe această bază a condiţiilor pentru angajarea salariaţilor, negocierea şi fixarea salariilor în funcţie de performanţele celor ce sunt angajaţi, realizarea mobilităţii salariaţilor şi a forţei de muncă pe locuri de muncă, firme şi zone.

,,Piaţa muncii reprezintă locul abstract (sau spaţiul economic) în care se întâlnesc cererea de muncă (de locuri de muncă) cu oferta de muncă. Pe această piaţă au loc negocierile între cumpărătorul şi vânzătorul forţei de muncă."

În altă lucrare citim: "Piaţa muncii sau piaţa forţei de muncă poate fi definită, înainte de toate, ca spaţiul economic în care se întâlnesc, se confruntă şi se negociază în mod liber cererea de forţă de muncă (deţinătorii de capital, în calitate de cumpărători) şi oferta, reprezentată prin posesorii de forţă de muncă. Ea se prezintă, prin urmare, şi ca sistem al relaţiilor şi tranzacţiilor care asigură, prin mecanisme specifice - înainte de toate prin intermediul salariului şi al negocierilor - echilibrarea ofertei şi cererii de forţă de muncă. Piaţa muncii. se află în legătură cu celelalte pieţe"

"Confruntarea dintre cererea şi oferta de forţă de muncă într-un anumit interval de timp şi într-un anumit spaţiu, care finalizează prin vânzarea-cumpărarea de forţă de muncă în schimbul unui preţ numit salariu, poartă denumirea de piaţa muncii".