Forme ale Auditului pentru Sistemul Public în România

În ţara noastră, profesia contabilă a fost umbrită la limita simplului funcţionar de aplicare a celor mai simple operaţii matematice, în lunga istorie a deceniilor comuniste. După aproape 55 de ani (1994), această profesie onorabilă şi responsabilă este repusă în drepturile sale. Expertul contabil, conform reglementărilor legale în vigoare, are dreptul să audieze bilanţul contabil.

In Romania, introducerea auditului intern este de data relativ recenta, incadrindu-se in efortul general de modernizare a managementului financiar atit in sectorul privat, cit si in cel public. Romania s-a inscris in acest proces initial, prin elaborarea OG nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv. Cu toate ca aparitia OG nr. 119/1999 nu a corespuns pe deplin cerintelor noului concept de audit intern, aceasta a reprezentat un pas important

Mulţi autori din ţara noastră şi din străinătate au definit activitatea de audit ca fiind examinarea profesională a unei informaţii cu scopul de a exprima o opinie responsabilă şi independentă în raport cu un criteriu de calitate.

Aparitia Legii 672/2002 privind auditul public intern si Ordonanta Guvernului nr. 37/2004 pentru modificarea si completarea reglementarilor privind auditul intern a reglementat auditul intern la entitatile publice cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public, ca activitate functional independenta si obiectiva. Legea include urmatoarele categorii de entitati publice: autoritatea publica, institutia publica, regia autonoma,compania sau societatea nationala, societatea comerciala la care statul sau o unitate administrativ teritoriala este actionar majoritar si care are personalitate juridica.

Potrivit Legii nr. 672/2002 auditul public intern este activitatea funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile entităţii publice; ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, ce evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare. Din această definiţie se observă cu uşurinţă influenţele puternice ale standardelor internaţionale de audit intern, ceea ce demonstrează caracterul modern al legii române şi dorinţa manifestă de integrare în lumea democraţiilor consolidate pe plan mondial.

Noţiunea de audit public extern defineşte modul în care Curtea de Conturi a României abordează activitatea de audit, de data aceasta extern, la instituţiile publice, sub cele trei forme declarate şi anume:

1) audit financiar;

2) audit de regularitate;

3) audit al performanţei.

În România, Curtea de Conturi este definită ca „Instituţia supremă de control financiar extern asupra modului de formare, de administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public (art. 1. din Legea de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002). Prin aceasta se reuşeşte delimitarea de auditul financiar pe care îl realizează Camera Auditorilor din România, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 75/01.06.1999, cu modificările şi completările ulterioare.

În concordanţă cu prevederile legii, Curtea de Conturi a României are următoarele atribuţii: analizează calitatea gestiunii financiare din punct de vedere al economicităţii, eficienţei şi eficacităţii – art. 16 (3); urmăreşte calitatea gestiunii economico-financiare, dacă prin aceasta se afectează drepturile statului, unităţilor teritoriale administrative sau instituţiilor publice ori se creează obligaţii în sarcina acestora – art. 27 (1-d); urmăreşte economicitatea, eficienţa şi eficacitatea achiziţiilor

publice – art. 27 (1-e).

Obiectivul general al unui audit financiar este acela de a furniza

asigurarea că situaţiile financiare examinate sunt complete şi întocmite cu acurateţe, iar operaţiile economice s-au efectuat în conformitate cu legile şi reglementările relevante în vigoare.