Funcțiile întreprinderii

FUNCŢIILE ÎNTREPRINDERII

Un rol deosebit de important în organizarea unei firme îl are organizarea de ansamblu a proceselor de munca fizică şi intelectuală, a elementelor componente, analiza acestora în vederea regruparii lor în funcţie de nivelul scopurilor stabilite, de omogenitatea si/sau complementaritatea lor, de nivelul de pregatire al personalului care le realizează si de specificul metodelor, tehnicilor şi instrumentelor folosite în vederea realizarii obiectivelor în condiţii de eficienţă.

Funcţiile firmei pot fi privite ca un ansamblu de activităţi omogene şi / sau complementare, logic interconectate între ele, folosind metode şi tehnici specifice şi care sprijină realizarea obiectivelor de prim ordin ale firmei.

Ţinând cont că organizarea constituie mijlocul cel mai eficace prin care se realizează obiectivele firmei, conţinutul şi modul său de manifestare sunt condiţionate de sistemul de obiective stabilite de către fiecare firmă în parte. Perioadele distincte de funcţionare a unei firme sunt caracterizate prin anumite obiective fundamentale ce pot fi evaluate din punct de vedere economic. Derivând aceste obiective fundamentale se stabilesc obiectivele derivate, adică evidenţierea condiţiilor pentru ca un obiectiv fundamental să se îndeplinească. Ca o componentă de bază în cadrul funcţiunii, activitatea se poate defini ca ansamblul atribuţiilor de specialitate îndeplinite de un persoanl cu anumite cunoştinte de specialitate dintr-un anumit domeniu. Continuând nivelul de detaliere, atribuţia se defineşte ca ansamblul sarcinilor executate cu o anumită periodicitate de un personal care are cunoştinţe specifice dintr-un domeniu mai restrâns, cu scopul realizării unui obiectiv specific. Sarcina, ca element al atribuţiei reprezintă componenta elementară a procesului de muncă desfăşurat în scopul realizării unui obiectiv individual.

Drept urmare, în literatura de specialitate s-au stabilit următoarele 5 funcţiuni ale unei firme:

1. Cercetare-dezvoltare (C-D sau R & D în lb. engleză);

2. Producţie;

3. Comercială;

4. Financiar-contabilă

5. De personal sau de resurse umane

I. Funcţiunea de cercetare-dezvoltare desemnează ansamblul activităţilor desfăşurate prin care se concepe şi implementează progresul tehnologic, tehnic şi organizatoric dintr-o firmă. Obiectivul final al acestei funcţiuni în cadrul unei firme constă în maximizarea rezultatelor performante ale activităţii economice prin crearea de noi produse sau de noi tehnologii, prin crearea de noi idei, metode sau soluţii şi aducerea acestora într-o formă adecvată dezvoltării pe mai departe a firmei.

În cadrul funcţiunii de cercetare-dezvoltare se deosebesc trei activităţi principale: activitatea de previzionare, activitatea de concepţie tehnică şi activitatea de organizare.

Activitatea de previzionare constă în evaluarea probabilă, stabilită în mod ştiinţific a evoluţiei cantitative şi calitative a unui domeniu într-un interval de timp şi stabilirea evoluţiilor şi stărilor posibile ale domeniului precum şi probabilităţile asociate lor, cu scopul de a face faţă în mod inteligent şi eficient schimbărilor existente şi a celor previzibile, de a permite aprecierea consecinţelor de viitor ale deciziilor luate în prezent. Rezultatul activităţii de previzionare a cercetării se concretizează în elaborarea prognoze, strategii, planuri şi programe de acţiune în diverse domenii.

Activitatea de concepţie tehnică cuprinde ansamblul cercetărilor aplicative şi dezvoltărilor cu caracter tehnic efectuate în cadrul firmei. Această activitate presupune efectuarea de studii, experimentări, încercări etc., privind asimilarea de noi produse şi tehnologii precum şi modernizarea celor existente, întocmirea documentaţiilor tehnico-economice pentru investiţii, efectuarea diferitelor probe la lucrările de investiţii din firmă etc.

Activitatea de organizare este reprezentată de ansamblul proceselor de elaborare, adaptare şi introducere de noi concepte şi tehnici cu caracter organizatoric în cadrul funcţiunii de cercetare-dezvoltare. În complexul de sarcini din cadrul acestei activităţi se disting: elaborarea planurilor şi programelor de cercetare ştiinţifică, întocmirea documentaţiei tehnico-economice pentru introducerea progresului tehnic prin mecanizare, automatizare şi robotizare, elaborarea bugetelor de finanţare a diferitelor proiecte de cercetare etc.

II. Funcţiunea comercială şi de marketing reuneşte procesele de cunoaştere a cererii şi ofertei pieţei, de procurare nemijlocită a materiilor prime, materialelor, activelor fixe etc. necesare desfăşurării producţiei firmei şi de vânzare a produselor, semifabricatelor şi serviciilor acesteia.

În cadrul funcţiunii comerciale se deosebesc trei activităţi principale: activitatea de aprovizionare, activitatea de vânzare şi activitatea de marketing.

Activitatea de aprovizionare include ansamblul acţiunilor prin care se asigură procurarea materiilor prime, materialelor, activelor fixe şi a altor factori de producţie necesari realizării obiectivelor firmei, precum şi repartizarea acestora în mod organizat, pe baze ştiinţifice, în cadrul secţiilor şi atelierelor, în care se desfăşoară procesele de producţie.

Activitatea de vânzare reuneşte ansamblul atribuţiilor prin care se asigură trecerea produselor şi serviciilor din sfera producţiei în sfera circulaţiei. În acest sens, compartimentul de desfacere trebuie să întreprindă o serie de acţiuni referitoare la: prospectarea pieţei în vederea stabilirii relaţiilor contractuale de desfacere pentru produsele fabricate; încheierea de contracte pentru vânzarea produselor; expedierea produselor şi urmărirea încasării contravalorii acestor bunuri; asigurarea rezolvării reclamaţiilor beneficiarilor în cadrul termenelor de garanţie etc.

Activitatea de marketing cuprinde ansamblul atribuţiilor prin care se asigură armonizarea activităţilor din firmă cu cerinţele pieţei interne şi externe precum şi la necesităţile individuale ale consumatorilor.

III. Funcţiunea de producţie reprezintă ansamblul proceselor de muncă din cadrul firmei prin care se transformă obiectele muncii în produse finite, semifabricate şi servicii şi se creează nemijlocit condiţiile tehnico-materiale, organizatorice şi de deservire necesare desfăşurării fabricaţiei în bune condiţii. Având în vedere natura obiectivelor urmărite şi a proceselor care o alcătuiesc, funcţiunea de producţie se poate grupa în şapte activităţi principale:

Activitatea de programare operativă a producţiei care constă în organizarea desfăşurării ritmice a procesului de producţie în vederea fabricării şi livrării produselor în cantităţile şi la termenele stabilite de comun acord cu furnizorii, ţinând cont de resursele materiale, financiare şi umane ale firmei Deci, programarea operativă poate fi privită ca un flux de informaţii în sens descendent ce are rolul de a urmări coordonarea activităţii compartimentelor tehnice şi economice cu referire la determinarea în detaliu a producţiei ce urmează a fi realizată într-o anumită perioadă.