Funcțiile Managementului Turistic

Prezentarea particularităţilor managementului turistic poate fi făcută şi din perspectiva funcţiilor managementului.

1.1. Funcţia de previziune-planificare

În general, există un consens referitor la importanţa existenţei previziunii şi planificării într-o organizaţie. Dar cu toate acestea această funcţie este neglijată deoarece aplicarea ei necesită eforturi mari, incertitudinea fiind o componentă principală.

Managementul eficient începe întotdeauna cu planificarea, adică cu stabilirea obiectivelor, a planurilor şi a programelor de acţiune. Absenţa previziunii conduce la două tipuri de probleme. Mai întâi, apare confuzia în muncă, deoarece angajaţii trebuie să ştie ceea ce managerul aşteaptă de la ei. În al doilea rând, angajaţii pentru a rezolva această confuzie, realizează propriile lor previziuni care pot să se bazeze pe obiective divergente cu cele ale organizaţiei, existând un anumit grad de risc în atingerea obiectivelor organizaţiei.

În economiile în tranziţie, în afara cauzelor datorate managementului, apar limitări ale aplicării funcţiei de previziune din cauza caracterului dificil al mediului extern al întreprinderii, al constrângerilor deosebite de capital cu care acestea se confruntă, al cadrului legal în continuă schimbare. Toate acestea determină ca orizontul de timp avut în vedere de management să fie unul scurt şi foarte scurt.

Factorii care influenţează nevoia de previziune se referă la:

Gradul de concurenţă cu care se confruntă întreprinderea;

Experienţa şi educaţia managerului sau echipei manageriale;

Etapa ciclului de viaţă în care se află întreprinderea.

Previziunea-planificarea reprezintă munca pe care managerii şi angajaţii o realizează pentru a vizualiza viitorul într-un mod concret şi pentru a determina căile de acţiune care vor conduce la îndeplinirea scopurilor organizaţiei într-o anumită perioadă. Nerealizarea previziunii contribuie la apariţia problemelor, crizelor, conflictelor într-o organizaţie.

Exemple:

a) Ospătarul care nu-şi planifică riguros deplasările dintre sala de servire şi bucătărie, în funcţie de nevoile concrete ale sectorului său de servire. În acest mod, el îşi va irosi două resurse importante: timpul şi energia. La sfârşitul programului va constata că a muncit mai mult decât colegii săi dar a încasat mai puţin.

b) Un restaurant care se confruntă cu epuizarea stocurilor pentru diverse materii prime, din cauza previziunii operaţionale necorespunzătoare. Rezultatul: pierderea unor clienţi prezenţi şi potenţiali, afectarea imaginii restaurantului etc.

Cu cât nivelul ierarhic la care previziunea are loc este mai înalt, cu atât vor fi implicate mai puţine persoane în realizarea previziunii iar natura planului ce va rezulta va fi mai generală. La niveluri inferioare, planificarea implică mai multe persoane şi detalii.

Nivel ierarhic

Top

management Nr. de persoane implicate Gradul de detaliere Orizontul de timp Implicarea în asigurarea resurselor

mic general termen lung înalt

Angajaţi mare specific termen scurt joasă

Termeni de bază în cadrul funcţiei de previziune

– Stratagia: ansamblul de decizii, modul în care o întreprindere îşi concepe dezvoltarea pe termen lung prin prisma rezultatului interacţiunilor dintre mediul intern şi extern al întreprinderii.

– Politica (tactica) întreprinderii: setul de obiective pe termen mediu, ce se referă fie la ansamblul activităţilor, fie la componente majore ale acestora, împreună cu volumul şi structura resurselor disponibile, acţiunile majore de întreprins, principalii responsabili şi executanţi, sursele de finanţare, termenele finale şi intermediare, indicatorii de eficienţă globali şi parţiali. Ea include reguli, metode, proceduri, standarde şi bugete, arătând modul concret în care vor fi îndeplinite obiectivele. Politicile se caracterizează printr-un orizont de timp mai redus (0,5-2 ani) şi printr-un grad de detaliere mai pronunţat, incluzând elemente cu caracter operaţional.

– Regulamentele (regulile) – arată ce trebuie sau ce nu trebuie să fie făcut într o anumită situaţie, nelăsând executarea unor sarcini la discreţia angajaţilor.

Exemplu: Regulamentul de desfăşurare a activităţii în bucătăria unui restaurant.

– Metodele şi procedurile – indică cum o anumită activitate standard va fi efectiv realizată.

Exemplu: Tranşarea cărnii în bucătării şi laboratoare de carmangerie.

Înregistrarea turiştilor în hotel

Standardele: rezultatele care urmează să fie obţinute.

Exemplu: Standardele de calitate din alimentaţie. Timpul necesar înregistrării turiştilor în hotel.

Bugetele: asigură în expresie financiară, dimensionarea obiectivelor, cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor şi în final evaluarea eficienţei economice prin compararea rezultatelor cu nivelele din bugete.