Inițierea și administrarea afacerilor

I. DEFINIREA CONCEPTULUI DE INTREPRINZATOR SI FUNCTIILE ACESTUIA

Cuvantul «intreprinzator » deriva din verbul francez « entreprendre » care inseamna a intreprinde, a se apuca de facut ceva, a se angaja in ceva. Intreprinzatorul este cunoscut inca din secolul al XVIII-lea, cand activitatea de asumare a riscului din economie a fost asociata de Richard Cantillon, in 1755, cu intreprinzatorul. De intreprinzator s-au ocupat si J.B. Say pe la 1800 si J. Schumpeter, in 1911, in lucrarea sa « Teoria dinamicii economice ». Peter Drucker a scris si el o carte privind intreprinzatorul intitulata « Inovatia si sistemul antreprenorial ».

Desi activitatea antreprenoriala se pierde in negura timpurilor, primele studii dedicate intreprinzatorului au aparut de abia la inceputul secolului nostru.

Evolutia conceptului de intreprinzator a fost puternic influentata de principiile si tehnicile managementului, fiind in stransa interdependenta cu calitatile personale ale celui ce doreste sa detina o afacere si cu mediul sau social.

In prezent, intreprinzator este considerata persoana care initiaza sau preia o afacere, asumandu-si uneori anumite riscuri pe care cei mai multi oameni obisnuiti nu si le-ar asuma, iar alteori aplicand cunostintele fundamentale intr-un mod cu totul original pentru a-si asigura succesul afacerii.

Unii intreprinzatori initiind propria afacere, angajeaza pe altii sa o administreze. Se considera ca intreprinzatorii se deosebesc de manageri prin aceea ca sunt mai varstnici, mai putin educati si isi concentreaza atentia spre dezvoltare, in timp ce managerii sunt mai tineri, mai educati si isi concentreaza atentia spre profit.

Asupra reusitei unei afaceri isi pun amprenta mai multi factori care orienteaza rentabilitatea ei. Unul dintre acestia este si calitatea intreprinzatorului. Ea asigura adaptarea afacerii la cerintele pietei si realizarea unui profit ridicat.

Sunt afaceri cu multiple posibilitati de succes si care nu reusesc din cauza intreprinzatorului. Nu orice persoana poate deveni intreprinzator. Lansarea intr-o afacere impune existenta unei minime vocatii, dublata de cunostinte economice, psihologice si juridice.

Se poate spune ca intreprinzatorul este persoana care da dovada de initiativa in abordarea unei probleme.

Intreprinzatorul este definit ca persoana care doreste sa cunoasca in adancime canioanele incertitudinii si ambiguitatii si vrea sa paseasca spre inaltimile succesului. El pune in miscare capitalul inactiv, isi asuma un risc si conduce afacerea spre a obtine un profit maxim.

Conceptul de intreprinzator reprezinta, in sens larg, numele dat in teoria economica proprietarului-manager al unei firme. Webster’s Third New International Dictionary (1961) defineste intreprinzatorul ca fiind « cel care detine, organizeaza, conduce si isi asuma riscul afacerii ».

Alte lucrari, cum ar fi Peguin Economics Dictionary (1976), considera ca functiile intreprinzatorului sunt:

1. sa furnizeze, sa procure capitalul necesar firmei ;

2. sa organizeze productia prin cumpararea si combinarea factorilor de productie ;

3. sa-si asume riscul activitatilor respective, risc care creste inevitabil prin faptul ca resursele trebuie alocate productiei inainte ca productia obtinuta sa fie vanduta.

Intreprinzatorului ii pot fi atribuite trei functii majore :

1. purtator de risc si incertitudine ;

2. inovator ;

3. conducator si organizator al intreprinderii.

Cateva definitii date intreprinzatorului :

- Richard Cantillion in lucrarea « Essai sur la nature de commerce en general » ofera o definitie larga a intreprinzatorului conform careia intreprinzatorul este agentul care cumpara factori de productie pentru a-i combina in produse destinate vanzarii pe piata, in conditiile in care cheltuielile sunt cunoscute si certe, iar veniturile necunoscute si incerte.

- Jean Baptiste Say plaseaza intreprinzatorul intr-un rol mai specializat si mai detaliat printr-o definitie mai putin generala potrivit careia intreprinzatorul trebuie sa posede « …judecata, perseverenta, precum si o intelegere a lumii si a afacerilor. El trebuie sa estimeze cu o precizie tolerabila importanta produselor, nivelul probabil al cererii si factorii de productie necesari la un moment dat ; pe de alta parte, el trebuie sa cumpere materii prime, sa-si asigure forta de munca, sa-si identifice clientii, acordand o atentie deosebita economiei si ordinii ; intr-un cuvant, el trebuie sa posede arta controlului si administratiei.

- Schumpeter considera ca intreprinzatorul este persoana care realizeaza un nou produs sau un nou proces de productie, printr-o noua combinatie a factorilor de productie, in esenta, printr-o inovatie. El are in vedere cinci tipuri de inovatii :

1. oferirea unui nou produs ;

2. realizarea unei metode de productie mai eficace in cazul unui bun deja existent ;

3. descoperirea unor noi metode de organizare si conducere ;

4. utilizarea unor noi surse de materii prime ;

5. descoperirea si cucerirea de noi piete.

Schumpeter considera ca « …oricine este intreprinzator numai atunci cand realizeaza noi combinatii si isi pierde acest caracter imediat ce si-a incheiat inovatia, cand isi va conduce afacerea in acelasi mod in care alti indivizi isi conduc propriile intreprinderi ».