Inovare și schimbare în managementul instituțiilor de învățământ preuniversitar

1.Prezentarea factorilor care pot declanșa inovarea și schimbarea

1.1. Definirea factorilor care generează schimbarea

Kurt Lewin consideră schimbarea ca un echilibru dinamic al unor forțe care, pe de o parte, fac presiuni asupra schimbării, iar pe de altă parte, determină o rezistență la schimbare.

Echilibrul forțelor schimbării după K. Lewin

Elemente care determină schimbarea Echilibru Elemente care frânează schimbarea

Presiuni pentru schimbare Rezistența la schimbare

Schimbarea tehnologică

Explozia cunoașterii

Învechirea produselor

Îmbunătățirea condițiilor de muncă Mentalități învechite

Blocaje mentale

Dezinteresul

Frica fată de nou

Teama de eșec

Gradul redus de profesionalism

Schimbarea structurii forței de muncă

Există două categorii de factori care influențează schimbarea în cadrul organizației:

Factori externi care pot fi controlați în mai mică măsură de către manageri.

Exemple: Managerii firmelor trebuie să răspundă la schimbările care au loc pe piață: noile produse introduse de competitori, amplificarea publicității produselor noi, reducerile de prețuri la diferite categorii de produse ori îmbunătățirea serviciilor oferite clienților care doresc să cumpere produse mai ieftine și de o calitate mai bună.

Schimbările în tehnologie, prin introducerea computerelor și roboților industriali, care permit soluționarea rapidă a unor probleme complexe de producție și de management, contribuind la reducerea costurilor și îmbunătățirea calității, reflectate pozitiv sub aspect financiar.Creșterea complexității vieții generează sisteme de comunicație complexe, precum și mutații în plan social.

Factori externi specifici: organizațiile internaționale (Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și Uniunea Europeană).

Factori interni prin care acționează schimbările în cadrul organizației. Sunt procesele de luare a deciziilor, de comunicare, relațiile interpersonale, leadership, stil de conducere etc.

Pe lângă factorii enumerați, există și o multitudine de elemente, care prin natura: conținutului lor, generează schimbarea.

1.2. Recunoașterea și înțelegerea nevoii de schimbare

Perceperea clară și profundă a nevoii de schimbare de către managerii organizației este indispensabilă procesului schimbării. Perceperea schimbării este importantă, dar nu suficientă și de aceea trebuie susținută de un complex de activități efective din partea managerilor. Prin urmare, unul dintre cele mai importante aspecte este înțelegerea de către personalul organizației, manageri și subordonați, a nevoii de schimbare.

Personalul organizației trebuie ajutat să înțeleagă că actuala structură organizatorică trebuie adaptată la noile cerințe pe care le presupune tranziția spre economia de piață, că actualul sistem informațional trebuie schimbat și transformat într-un instrument eficace la îndemâna managerilor, iar deciziile acestora au nevoie de o fundamentare participativă, folosindu-se metodele și tehnicile moderne de management.Această etapă, esențială, pentru că presupune, de fapt, crearea convingerii resurselor umane din organizație, că actualul sistem de management și actuala politică de personal nu sunt compatibile cu cerințele pieței.Înțelegerea nevoii de schimbare presupun, de altfel, cunoașterea faptului că o continuare a proceselor de management și de execuție cu structurile mai vechi în noile condiții conduce, în mod inevitabil, mai devreme sau mai târziu, la situații critice pentru organizația respectivă.

1.3. Etapele schimbării

În viziunea lui Kurt Levin, procesul schimbării în cadrul organizației trebuie să parcurgă următoarele etape:

deschiderea - în această etapă se încearcă schimbarea echilibrului între situația dorită care determină schimbarea și cea efectiva.

schimbarea - în care se introduc transformările care permit trecerea la situația dorită.

închiderea - etapă în care se urmărește realizarea noului echilibru al sistemului. Această etapă poate fi făcută prin apelarea la reglementări, la cultura organizației, la structura organizatorica.

Managementul schimbării presupune o succesiune sistematică de procese însoțită de un feed-back permanent. Implementarea managementului schimbărilor implică, în viziunea autoarei, următoarele etape:

1) definirea factorilor care generează schimbarea;

2) recunoașterea, înțelegerea nevoii de schimbare;

3) diagnosticarea problemelor care implică schimbarea;

4) identificarea metodelor prin care să se efectueze schimbarea;

5) stabilirea modalităților de implementare a schimbării;

6) învingerea rezistenței la schimbare;

7) implementarea schimbării;

8) evaluarea rezultatelor implementării schimbării.