Instituții Geopolitice ale Uniunii Europene

Introducere

Cooperările regionale există peste tot în lume, în diferite forme şi pentru diferite motive.

Adesea cooperările includ, de asemenea, cooperarea între adunările parlamentare în această regiune

În regiunea Europei, Uniunea Europeană este în multe feluri un proiect unic.

Ceea ce a început ca un proiect de pace în 1952, cu şase state membre în comunitatea cărbunelui şi a oţelului, precum şi o piaţă comună pentru sectoarele industriale care au stat la baza cursei înarmărilor -cărbune şi oţel-

s-a dezvoltat astăzi într-o uniune politică cu elemente supranationale.

Numărul de state membre a crescut de la şase la 25

Dezvoltarea poate fi, probabil, atribuită de mulţi factori combinaţi - în afară de visul politic de pace şi o Europă unificată - cum ar fi o buna organizare, cultură comună şi istorie, interesele financiare şi pur şi simplu nevoia de a facilita comerţul şi a comunicaţiilor în Europa.

Uniunea Europeană de azi

În prezent, Uniunea are 25 de state membre care cuprinde aproximativ 450 de milioane de locuitori.

Acum un an au fost 15 state membre şi acum 10 ani în urmă au fost 12.

Alte patru ţări au aplicat pentru aderare (România, Bulgaria, Turcia şi Croaţia) şi nu sunt perspective de aderare pentru Balcanii de Vest.

În termeni parlamentari acest lucru înseamnă 26 parlamente, inclusiv Parlamentul European, cu 37 de camere, de aproximativ 430 comitete în picioare şi aproape 10 000 de membri ai parlamentului.

Tratatul Constituţional

O colaborare de această dimensiune are nevoie de reguli şi proceduri clare. Alte reguli sunt necesare pentru cele 25 de state membre decât pentru o cooperare mai extinsă. Prin urmare, un nou tratat a fost elaborat, bazat pe tratatele actuale în vigoare. Noul tratat constituţional a fost aprobat de către şefii de stat in anul 2005. Procedura de ratificare a fost în curs de desfăşurare, iar noul tratat a intrat in vigoare in noiembrie 2006.

Ratificare a Tratatului constituţional este o chestiune fierbinte politice în Europa, deoarece opinia publică cu privire la cooperarea UE este împărţita.

Mai multe state membre au efectuat referendum şi rezultatul referendumurilor nu este cu siguranta clar încă.

Cu toate acestea, noul tratat a modificat structura de bază a Uniunii Europene.

Cum functioneaza UE

Statele membre au format UE prin adoptarea unei serii de tratate comune. Ei au furnizat condiţia ca organizaţia cu instituţiile sale proprii şi având în vedere aceste instituţii, dreptul de a lua anumite decizii. Deciziile luate de către instituţiile UE sunt obligatorii pentru statele membre. In tratate, statele membre stabilesc ceea ce urmează să fie decis la nivelul UE şi modul în care.

UE are cinci instituţii comune, care reprezintă interesele în comun de UE ca întreg, de statele membre individuale şi a cetăţenilor din toate ţările UE:

Consiliul European (adesea menţionată ca summit-ul UE) este politica de cel mai înalt nivel , organismul care efectuează şi reuneşte statele membre, şefii de stat sau de guvern. Comisia prezintă propuneri de noi reglementări şi monitorizează respectarea normelor. Statele membre numesc membrii Comisiei (în prezent, câte unul).

Consiliul de Miniştri reprezintă guvernele statelor membre individuale şi este organismul de luare a deciziilor în cadrul UE, de multe ori împreună cu Parlamentul European.

Parlamentul European ia parte la procesul legislativ al UE şi bugetare şi monitorizează Comisia. Acesta cuprinde 732 membri care sunt aleşi direct de către cetăţenii din statele membre la fiecare cinci ani.

Curtea de Justiţie interpretează legile şi oferă hatarari de guvernământ în grija litigiilor.

Legislaţia UE, trebuie să fie aplicata în acelaşi mod prin intermediul UE.

Curtea de Conturi examinează conturile şi bugetul UE.

Rolul parlamentelor naţionale

Cooperarea europenă a pornit ca pur o cooperare interguvernamentală, cu un rol limitat pentru adunările parlamentare.

Astăzi, UE are o adunare parlamentară cu parlamentari aleşi în mod direct - Parlamentul European.

Acest parlament are puteri crescute pe parcursul anului, dar este inca destul de anonim la oameni.

Este, de asemenea, un mandat limitat şi rolul său nu poate fi pe deplin în comparaţie cu rolul unui parlament naţional cere a fost într-un stat.

Opinia publică în mai multe state membre nu este total pozitivă Uniunii şi pentru câţiva ani au crescut concomitent cu importanţa Uniunii un deficit democratic, a fost una din problemele cu Uniunea.

În eforturile de consolidare a legitimităţii pentru unire, Parlamentul European nu a fost considerat suficient. În pregătirile pentru noul tratat parlamentele naţionale au fost invitate pentru prima dată să participe direct la locul de muncă.

Parlamentele naţionale joaca un rol important în contact cu cetăţenii. Oamenii se identifica mai uşor cu parlamentul lor naţional şi cu parlamentarii naţionali decât cu instituţiile UE. O implicare mai activa de catre parlamentele nationale prin urmare, a fost considerat atat de dorit si necesar.

Deoarece aspectele UE afectează în mod direct, de asemenea, oamenii pe care trebuie să fie discutate la nivel naţional. Parlamentele naţionale trebuie să joace un rol mai activ în examinarea propriilor guverne.

Parlamentele naţionale trebuie să joace un rol mai activ în examinarea propriilor guverne

Tratatul UE include prevederi pentru a consolida rolul parlamentului naţional. Una dintre ele este introducerea verificării subsidiarităţii. Un alt document care cuprinde propunerile legislative şi alte documente vor fi distribuite direct la parlament naţional şi nu prin intermediul guvernelor lor.

De asemenea se prevede ca o anumita perioada de timp ar trebui sa treaca intre o propunere depusa.

Acest scop este sa permita parlamentarilor sa examineze propunerea.

În dispoziţiile parlamentele naţionale şi Parlamentul European au solicitat, de asemenea de a găsi forme de cooperare interparlamentară