Instituții și organe europene, mecanisme instituționale, politica managerială a Uniunii Europene

Introducere

Înainte de a deveni un adevărat obiectiv politic, ideea unificării Europei nu era decât un vis al filozofilor şi vizionarilor.

Victor Hugo, de exemplu, a avansat ideea „Statelor Unite ale Europei”, fiind inspirat de idealurile umaniste. Visul acesta a fost însă spulberat de groaznicele războaie care au devastat continentul în prima jumătate a secolului XX.

Uniunea Europeană este o organizaţie a ţărilor europene dedicată creşterii integrării economice si întărirea cooperării intre state.

Uniunea Europeană a fost înfiinţată oficial la 1 noiembrie 1993 şi este cea mai recenta organizaţie de cooperare europeana care a început cu Comunitatea Europeana de Cărbune si Otel din 1951,devenită Comunitatea Europeana in 1967. Membrii acestei organizaţii au fost: Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxembourg, Olanda, Portugalia si Spania.

Prin semnarea Tratatului Maastricht în 1991 de către cele 12 state membre,a avut loc transformarea Comunităţii Europene în Uniunea Europeană.

Uniunea Europeană ”munceşte” pentru a promova si extinde cooperarea intre membrii in unele regiuni, inclusiv in probleme economice, sociale si legate de comerţ, politică externă, securitate şi probleme judiciare. Alt obiectiv major a fost implementarea Uniunii Economice si Monetare (UEM), care a stabilit o singura moneda pentru membrii UE. In afara de UEM, progresul spre aceste obiective e lent. Abilitatea Uniunii Europene de a-şi atinge obiectivele a fost limitată de neînţelegeri intre statele membre, probleme economice si politice externe si presiune din partea noilor democraţii est europene de a deveni membre.

Prima trăsătură, care face UE să fie atât de interesantă, este importanţa practică a acesteia; faptul că ea îşi pune amprenta nu doar asupra unor domenii precum politica şi economia, ci şi asupra cotidianului, cel puţin în ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi din statele membre, din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai multe domenii. Exemplară în acest sens este introducerea monedei Euro ca sistem de plată începând cu 1.1.2002.

S-a ajuns deja atât de departe încât nu mai putem înţelege sistemul politic individual din cadrul unui stat membru fără să cunoaştem şi elementele care alcătuiesc structura UE. Iar deciziile importante nu se mai iau la nivelul capitalelor ţărilor membre, ci la Bruxelles.

UE reprezintă un experiment reuşit în ceea ce priveşte rezolvarea paşnică a conflictelor. De aceea, trebuie amintit faptul că statele care la această oră se află într-o intensivă relaţie de cooperare, înfiinţând instituţii comune şi aflându-se în posesia unei monede comune, erau cu doar 60 de ani mai înainte duşmani înverşunaţi şi inamici de război.

Cei trei piloni ai UE

1. Primul pilon: CE

Cel mai important şi mai solid pilon rămâne în continuare Comunitatea Europeană, ale cărei puteri au fost extinse considerabil prin tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi de la Nisa.

2. Al doilea pilon: PESC

Cel de-al doilea pilon, Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) conferă un fundament contractual colaborării interstatale în domeniul politicii externe practicate de la începutul anilor şaptezeci în afara CE — un fundament solid, eminamente interguvernamental, din afara tratatului CE.

3. Al treilea pilon: JAI

În fine,cel de-al treilea pilon este constituit din cooperarea, de asemenea stabilită în afara tratatului CE, a statelor membre ale UE în domeniul justiţiei şi cel al politicii interne. Prin intermediul unor instituţii comune (Consiliu, Comisie, Parlament European, Curtea de Justiţie Europeană), precum şi al unui catalog extensiv de obiective, aceste părţi distincte ale Uniunii sunt angrenate cel puţin parţial. În tot cazul, felul în care sunt luate deciziile, modul în care decurge luarea acestora, precum şi importanţa fiecăreia dintre instituţiile şi actorii implicaţi diferă în mod evident de la un caz la altul.

Obiectivele Uniunii Europene: - promovarea progresului economic şi social;

- afirmarea identităţii Uniunii Europene pe scena internaţională;

- instituirea cetăţeniei europene;

- dezvoltarea unei zone de libertate, securitate şi justiţie;

- existenţa şi consolidarea relaţiilor în baza dreptului comunitar.