Instrumente de Bază ale Managementului Calității

Instrumente de bază ale managementului calităţii

Calitatea este dezvoltată şi susţinută, din punct de vedere comercial, pe toată suprafaţa glubului. În toate ţările dezvoltate şi în cele mai multe dintre cele în curs de dezvoltare, se manifestă acţiuni semnificative la nivel naţional şi internaţional, în scopul îmbunătăţirii calităţii şi scăderii costurilor. Calitatea constă în gradul de satisfacţie al clientului, în optimizare şi eficienţa sporite, în încercarea de a elimina neconformităţile şi de a creşte performanţele.

Definirea instrumentelor managementului calităţii datează din anul 1960. Pe atunci, Kaoru Ishikawa propunea folosirea statisticilor pentru ţinerea sub control a calitatii, pe care le-a grupat, după dificultatea de aplicare a acestora, în tehnici elementare, intermediare şi avansate.

Ishikawa consideră că cele mai importante tehnici de bază ale calităţii sunt diagrama Pareto, diagrama cauza-efect, stratificarea, fişa de verificare, histogramele, diagrama de corelaţie şi diagrama de control. Cu toate că în ziua de azi există mai mult de 100 de metode calitative, se consideră că este important ca managementul calităţii să se bazeze, în principal, pe instrumentele şi tehnicile anterior menţionate.

Termenul de instrument se foloseşte în diferite ramuri ale administraţiei pentru a desemna acele metode sau variabile care permit fie exprimarea mai bună, ordonată, a acelui lucru pe care îl oferă imaginaţia unuia sau a mai multor persoane, fie pregătirea datelor cunoscute astfel încât să se poată stabili mai bine relaţiile între ele, separând ceea ce este relevant de ceea ce este nerelevant. Instrumentul este, de asemenea, acea variabilă pe care managerul o poate folosi, mai mult sau mai puţin conform voinţei sale, pentru a încerca să atingă un obiectiv.

Introducerea organizată a metodelor potrivite în managementul calităţii şi folosirea lor pe termen lung reprezintă singurul mod de a controla riscul şi cheltuiala de resurse, începând de la dezvoltarea produselor şi a proceselor. Procesul continuu de schimbare şi reînnoire din lumea regulilor şi a normelor, precum şi a specificaţiilor crescânde ale clienţilor şi ale pieţei, impun aplicarea unor astfel de instrumente, pentru a îndeplini standardele ştiinţifice şi/sau tehnice

a. Lista de control

Reprezintă o variaţie grafică, prin segmente, a calităţii unui proces de fabricaţie din punct de vedere al preciziei. Linia formată din segmente reprezintă variaţia în timp a unui parametru care caracterizează reglajul procesului şi un parametru care să caracterizeze precizia procesului, care poate fi S sau R. Valorile acestor parametri sunt urmărite grafic, prin diagramele de control, şi sunt limitate prin drepte paralele numite limite de control. Diagramele de control identifică variaţiile calitative ale produselor care se datorează erorilor aleatoare, respectiv precizia procesului de fabricaţie.

Un proces este sub control dacã variabilele caracteristice au evoluþii în limite normale. Când procesul este sub control, parametrii lui se menþin între douã limite: inferioarã si superioarã. Pentru a vedea dacã un proces este sub control este necesar sã stabilim cele douã limite şi sã comparãm valoarea caracteristicii cu acestea.

Această tehnică de culegere de date este astfel formulată încât utilizarea să fie uşoară şi să se interfereze cât mai puţin posibil cu activitatea celui care realizează registrul. Îmbunătăţirea calităţii se foloseşte atât în studiul simptomelor unei probleme, cât şi în investigarea cauzelor sau în culegerea datelor pentru a verifica o ipoteză.

Pentru a aplica în mod adecvat acest instrument, se urmăresc paşii:

1. determinarea obiectivului, care trebuie prezentat în mod clar: se verifică distribuţia unui proces, defecte şi erori, se estimează cauze.

2. definirea modului în care se va realiza înregistrarea: cine o va face, cum şi unde, dacă se vor înregistra toate datele sau se va face o demonstraţie.

3. proiectarea listei de control se face astfel încât aplicarea să fie simplă şi situaţia înregistrată să se poată înţelege. De asemenea, este necesar să se includă date ca: Titlul, Ce se verifică, Cine face verificarea, Unde se realizează, Metoda folosită, Periodicitatea.

Lista de control

b. Histograma

Pentru a evidenţia unele aspecte ale unui volum de informaţii prezentate tabelar, acestea se prelucrează şi se reprezintă grafic, realizându-se o dependenţă în trepte între frecvenţă şi valorile caracteristicii de calitate. Histogramele se utilizează în statistica matematică pentru reprezentarea grafică a unei distribuţii de valori, având ca scop determinarea calităţii unui proces de fabricaţie, studiul capabilităţii procesului, îmbunătăţirea calităţii şi eliminarea defectelor etc.

Histogramele se utilizează în două situaţii:

1. când se compară un proces cu specificaţia prescrisă, când se impune analiza evoluţiei distribuţiei, forma distribuţiei şi apoi compararea ei cu specificaţia prescrisă;

2. când se compară două sau mai multe procese, când sunt urmărite aspectele: forma distribuţiei, mărimea intervalului de variaţie, volumul de produse situate în afara specificaţiei tehnice, a toleranţei, poziţia histogramei în raport cu limitele, etc.

De asemenea, este un mijloc eficace pentru a transmite altor persoane informaţii despre un proces, într-o formă precisă şi inteligibilă. Altă aplicaţie interesantă este compararea rezultatelor unui proces cu cerinţele stabilite anterior pentru aceasta. În acest caz, se poate vedea în ce măsura procesul produce rezultate bune şi până în ce punct există deviaţii în privinţa limitelor fixate în cerinţe. Pentru elaborarea unei histograme, trebuie să se realizeze următorii paşi:

1) Strângerea şi înregistrarea datelor;

2) Determinarea rangului ansamblului de date (prin diferenţa dintre minim şi maxim);

3) Precizarea numărului de intervale şi amplitudinea lor;

4) Determinarea limitelor şi mediei intervalelor;

5) Construirea tabelului de frecvenţe

6) Trasarea histogramei

7)