Introducere în Managementul Resurselor Umane

Societatea moderna se prezinta ca o retea de organizatii care apar, se dezvolta si dispar. In aceste conditii, oamenii reprezinta o resursa comuna si, totodata o resursa-cheie, o resursa vitala, de azi si de maine a tuturor organizatiilor care asigura supravietuirea, dezvoltarea si succesul competitional al acestora. Aceasta realitate sau acest adevar a determinat tot mai multi specialisti in domeniu sa afirme: “din ce in ce mai mult avantajul competitiv al unei organizatii rezida in oamenii sai”. Fara prezenta efectiva a oamenilor care stiu ce, cand si cum trebuie facut, este pur si simplu imposibil ca organizatiile sa-si atinga obiectivele.

Organizatiile sunt inventii sociale, destinate realizarii unor scopuri comun prin efort comun, care dupa cum subliniaza Gary Johns, au drept caracteristica esentiala prezenta coordonata a oamenilor si nu neaparat a lucrurilor. Prin urmare, organizatiile implica oameni si in final depind de efortul oamenilor.

Esenta oricarei organizatii este efortul uman, iar eficienta si eficacitatea acesteia sunt influentate in mare masura de comportamentul oamenilor in cadrul organizatiei. Deci organizatiile exista deoarece oamenii, care reprezinta atat sanse, cat si provocari, lucreaza impreuna pentru realizarea obiectivelor organizationale in vederea indeplinirii propriilor lor obiective.

Organizatiile sunt implicate in viata noastra zilnica si reprezinta o parte din existenta noastra cotidiana, locul in care consumam cea mai mare parte din timpul nostru.

Resursele umane reprezinta una dintre cele mai importante investitii ale unei organizatii, ale carei rezultate devin evidente in timp. Dupa cum este cunoscut, organizatiile cheltuiesc sume importante cu angajatii lor, iar datorita costurilor antrenate, nu numai remunerarea personalului, ci si angajarea, mentinerea si dezvoltarea personalului reprezinta unele din cele mai evidente investitii in resursele umane.

De asemenea, daca in situatia celorlalte investitii in general se pot determina si compara cheltuielile si veniturile associate unui proiect, in cazul investitiilor de personal, procesul este diferit si mai dificil datorita in primul rand, faptului ca se cunosc exact numai cheltuielile, in timp ce datele si informatiile referitoare la rezultatele sau avantajele programelor de dezvoltare a resurselor umane nu sunt, de regula, disponibile.

Resursele umane sunt unice in ceea ce priveste potentialul lor de crestere si dezvoltare, precum si capacitatea lor de a-si cunoaste si invinge propriile limite, pentru a face fata noilor provocari sau exigentelor actuale si de perspectiva. Toate celelalte resurse ale organizatiei sunt importante si folositoare, insa resursele umane si managementul lor sunt foarte importante si foarte valoroase in confruntarea cu necunoscutul.

Resursele umane sunt singurele resurse capabile sa produca sis a reproduca toate celelalte resurse aflate la dispozitia unei organizatii. Oamenii sunr resursele active ale organizatiei, deoarece potentialul lor, experienta si pasiunea oamenilor, initiativele si dezvoltarea lor contribuie active la cresterea eficientei si eficacitatii organizationale. Fara prezenta efectiva a omului este pur si simplu imposibil ca o organizatie sa-si atinga obiectivele. Omul este concomitant subiect, obiect sis cop al diferitelor activitati, fiind totodata creator si consumator de resurse.

Resursele umane sunt de asemenea, singurele resurse inepuizabile de creativitate, de solutii si de idei noi, originale si valoroase. Oamenii detin potentialul uman necesar pentru a crea bunuri materiale si spirituale de valoare superioara, care sa satisfaca cerinte noi sau sa raspunda mai bine unor cerinte vechi. Oamenii proiecteaza si realizeaza bunuri si servicii, controleaza calitatea, aloca resurse, iau decizii si stabilesc sau elaboreaza, mai presus de toate, obiective si strategii. Prin urmare succesul organizatiilor, gradul de competitivitate, progresul acestora depind tot mai mult de calitatea resurselor umane, de nivelul de creativitate al acestora, oamenii constituind “bunul cel mai de prêt al unei organizatii”.

Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane sunt printre cele mai dificile, deoarece acestea interconecteaza factorii individuali, organizationali si situationale care influenteaza si se regasesc in deciziile respective si totodata, trebuie sa se raspunda unor cerinte diverse care, la randul lor, variaza in timp, in functie de variatia factorilor respective.

In acelasi timp insa, toate functiile sau activitatile din domeniul managementului resurselor umane presupun pregatirea si adoptarea unor decizii de personal care trebuie sa evalueze situatii cu aspect dual, moral sau etic si legal, extreme de complexe sau care trebuie sa faca o serie de alegeri sau selectari cu privire la factorul uman, de mai multe ori, deosebit de dificile. Pentru ca astfel de decizii manageriale din domeniul resurselor umane, care afecteaza direct viata si activitatea oamenilor, sa fie nediscriminatorii, este necesar sa se aibe in vedere principiile morale si etice fundamentale, precum si crearea unui cadru decisional etic care sa reflecte sistemul de valori acceptat social si care sa promoveze in actiunea sau conduita curenta demersuri legale, dar si morale sau etice. Se afirma ca modul in care abordam probleme etice in procesul decisional reflecta stadiul de dezvoltare morala in care se afla organizatia din care facem parte. Avand in vedere anumite standarde morale in procesul decisional, studiile efectuate evidentiaza unele exemple tipice de comportamente etice, si anume:

- Comunicare onesta, evaluati cu sinceritate angajatii;

- Tratamentul corect, dati salarii echitabile, nu ii folositi pe cei de la nivelurile inferioare ca vinovati;

- Consideratia speciala, prioritatea la angajare pentru o persoana cu nevoi speciale;

- Competitia onesta, evitati loviturile pe la spate;

- Responsabilitatea fata de organizatie, actionati pentru binele intregii organizatii, nu doar in interes propriu

- Respectarea legii, urmati spiritual si legislatia muncii;