Investițiile, componentă majoră a dezvoltării economiei

REZUMAT

,, Uniunea Europeană să devină până în anul 2010 cea mai competitivă economie din lume, bazată pe ştiinţă, capabilă de o dezvoltare durabilă şi creatoare de noi locuri de muncă ( o creştere medie anuală de 3 la sută, creându-se până în 2010, 20 de milioane de locuri de muncă)”

Pentru atingerea acestor obiective, se stabileşte să se acţioneze în următoarele două direcţii principale:

- continuarea reformei economice pentru realizarea economiei bazate pe cunoştinţe;

- fortificarea modelului social european bazat pe investirea în oameni.

Globalizarea afacerilor şi internaţionalizarea firmelor, fenomene ireversibile, de complexitate nemaiîntâlnită şi cu consecinţe majore asupra viabilităţii firmelor, au impact determinant în management, în toate subsistemele acestuia, asupra funcţiilor lui şi asupra funcţiunilor organizaţiei.

Firmele româneşti sunt interesate vital de ieşirea pe pieţele globale, dar pentru aceasta trebuie să se pregătească riguros şi multilateral, altfel sunt supuse unor riscuri greu de evaluat şi anticipat.

INTRODUCERE

Am ales ca tema a proiectului meu:”Investitiile,componenta majora a dezvoltarii economiei”din mai multe considerente:

-secolul XXI are ca trasatura definitorie schimbarea;

-lumea viitorului este lumea investitiilor;

-investitia - strategie de marketing ;

-indeplinirea misiunii organizatilor cu ajutorul investitiilor;

-globalizarea-un factor important si favorabil pentru investitii;

-investitiile - rol economic expansionist;

-a investii inseamna a cumpara bunuri si servicii, intretinand si extinzand

activitatea altor agenti economici, efect reflectat in cresterea outputului

economic total, adica a PNB sau PIB;

Obiective propuse in lucrare:

- globalizare la nivel macroeconomic

- conceptul de investitie

- obtinerea eficientei economice maxime

- imbinarea optimului la nivel macroeconomic cu microeconomic

- alegerea optima a bazei de comparatie in investitie

- fundamentarea deciziei de investitii pe baza criteriilor de apreciere a eficientei

economice

Capitol I

1. CONCEPTUL DE INVESTIŢIE

Tranziţia societăţii româneşti şi înscrierea sa pe coordonatele economiei de piaţă implică noi abordări în raportul dintre teoria şi practica economică. Referindu-ne la conceptul de investiţie vom remarca manifestarea unor preocupări de clarificare. Dar acest concept are un conţinut mai complex de cât apare dintr-o analiză succintă. Problemele practice ale tranziţiei la economia de piaţă impun sarcini noi şi dificile teoriei economice. Între acestea, o abordare a conceptului de investiţii este încă departe de o definire unitară. Problema prezintă interes şi este de actualitate căci aşa cum sublinia Alvin Toffler “ grupurile de factori de decizie anonimi, care manevrează pârghiile investiţiilor, au constituit supraelitele din toate societăţile industriale”

Problema este de actualitate şi pentru că potenţialul investiţional se reflectă nu neapărat prin volumul de resurse (financiare, materiale şi umane) avansate, cât mai ales prin capacitatea factorului uman de a le transpune în efecte scontate.

Investiţiile pot şi trebuie abordate în strânsă legătură cu procesul dezvoltării, al creşterii economice. În fapt dezvoltarea depinde de capacitatea factorilor de decizie : a) de a formula opţiuni de investiţii în acord cu obiectivele şi scopurile stabilite; b) de a ameliora strategia şi politicile de dezvoltare in ideea potenţării efectelor investiţiilor; c) de a selecta proiecte de investiţii care să permită valorificarea raţională a tuturor resurselor materiale, financiare şi de muncă pentru atingerea obiectivelor stabilite.

În aceeaşi ordine de idei trebuie remarcat faptul că investiţiile înfăptuite jalonează limitele, parametrii factorilor de producţie, în mod riguros pentru o perioadă mare de timp, generând efecte complexe pe termen lung.

La prima vedere, investiţia ne apare în mod concret ca o operaţiune de modificare şi de creştere a patrimoniului iniţial: construcţii industriale şi civile, achiziţia montajul şi instalarea unor echipamente industriale, cumpărarea unor maşini, utilaje etc. La o analiză mai profundă investiţia este alocarea capitalurilor economisite în activităţi lucrative cu caracter profitabil care să majoreze valoarea capitalurilor iniţial acordate “

În sens financiar investiţiile înseamnă schimbarea unei sume de bani prezentă, certă, în speranţa obţinerii unor venituri viitoare, superioare, probabile.

In sens contabil investiţia reprezintă “alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ fix care va genera fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli de exploatare”