Isoricul Managementului

Despre conducere exista devezi ca s-a scris cu peste 3000 de ani înainte. Prima carte scrisa în acest domeniu apartine lui Xenofon si poarta numele de Kiropaidaia. Sunt documente care atesta cum se exercita conducerea în vechile cetati greco-romane; referirile se fac la descrierile lui Plutarh, Tit-Liviu si altii.

În vocabularul economic englez, termenul de management era folosit în sens de conducere, de administrare a afacerilor. Termenul de management a aparut în SUA la sfârsitul secolului XIX.

Scoala Clasica

Managementul stiintific

A fost elaborat în SUA de catre inginerul Friederick Taylor, care s-a consacrat eliminarii ineficientei si îmbunatatirii productivitatii muncii. Lucrarea sa „Principiile managementului stiintific” aparuta în 1911 este considerata a fi o contributie însemnata în domeniul managerial.

Dintre adeptii lui Taylor a fost si Henry Gantt, care a devenit cunoscut pentru tehnica sa de planificare-esalonare a activitatilor sau „graficul Gantt”.

Managementul administrativ

A aparut si s-a dezvoltat în Franta simultan cu managementul stiintific în SUA. Principalul promotor a fost Henry Fayol, care s-a preocupat de managementul functiunilor de planificare, organizare si control.

James Mooney si Alan Reilly au preyentat cele trei principii majore pentru firma: coordonarea, principiul scalar si distinctia functionala.

Teoria birocratiei

A fost formulata de sociologul german Max Weber. El a stabilit elementele birocratiei teoretice ale carei trasaturi principale sunt urmatoarele:

- Specializarea fortei de munca;

- Ierarhia autoritatii;

- Impersonalitatea disciplinei;

- Stabilirea si comunicarea regulilor si procedurilor de lucru;

- Promovarea si selectionarea pe criteriul competentei.

Scoala behaviorista

Managementul relationist

Teoreticienii clasici acordau o atentie minima individului ca persoana, tratându-l ca factor de productie. În anii ’20, Mary Parker Pollet a manifestat o deosebita întelegere fata de indivizii din cadrul firmelor. Ea a accentuat importanta calificarii si a consensului ca factori determinanti ai conducerii.

Chester Bernard a sustinut ca managerii poseda autoritatea de a influenta comportamentul angajatilor pe motivul ca acestia accepta acest lucru.

„Studiile Hawthorne” efectuate de Elton Mayo, evidentiaza doua implicatii:

- Indivizii sunt unici;

- Grupurile de lucru au o mare importanta.

Scoala cantitativa

Principalii reprezentanti au fost Kaufman si Starr.

Se bazeaza pe utilizarea metodelor si tehnicilor matematice, statistice si informatice în adoptarea deciziilor si cresterea eficientei organizatiei. Stiinta managementului nu trebuie confundata cu managementul stiintific. Managementul promovat de Kaufman este un management operational ce cuprinde domenii ca:

- Managementul stocurilor;

- Programarea muncii;

- Planificarea productiei;

- Amplasarea echipamentelor;

- Asigurarea calitatii.