Leadership

INTRODUCERE

Leadership-ul reprezinta un atribut dorit si cerut de organizatii managerilor lor. Liderii au incredere in propriile forte si genereaza incredere celorlalti. In preajma adevaratilor lideri, angajatii se simt mai competenti si gasesc munca mai interesanta. Leadership-ul se afla in relatie directa cu capacitatea de a influenta comportamentul oamenilor.

Leadership-ul reprezinta un atribut al managerului care intriga, uimeste, dar si nedumereste in acelasi timp. Doi dintre cei mai cunoscuti teoreticieni ai managementului si ai stiintelor comportamentale, scriau urmatoarele:

Unii specialisti din domeniu considera ca manager si lider sunt termeni sinonimi si ii folosesc in mod alternativ. Insa, leadership-ul si managementul reprezinta de fapt dimensiuni distincte ale persoanelor din conducere: leadership-ul reprezinta capacitatea de a determina oameni sa actioneze. Managerul, in schimb, este individul care asigura atingerea obiectivelor organizationale prin planificare, organizare si orientarea muncii catre finalitate. Prin urmare, o persoana poate fi un manager eficient fara a avea capacitatile unui lider. In ultimul deceniu, se acorda o tot mai mare atentie orientarii managerilor spre obtinerea de rezultate mai bune in leadership.

In lucrearea de fata ne-am propus sa facem o scurta prezentare a conceptului de leadership, a mecanismelor si instrumentarului acestuia, dar si a notiunii de lider, subliniind caracteristicile si functiile liderilor si rolul acestora, realizand in ultima parte a capitolului un scurt portret al unui lider carismatic, Napoleon Bonaparte. Un alt subiect abordat in prezenta lucrare il reprezinta diferentele dintre management si leadership, subiect de actualitate in zilele noastre.

1. CONCEPTUL DE LEADERSHIP

<Liderul slab este cel pe care subordonatii il dispretuiesc

Liderul bun este cel pe care echipa sa il aclama

Marele lider este cel care impreuna cu oamenii sai spune

“am reusit impreuna”>

Lao Tzu

Potrivit lui Jaques Clement, leadershipul se defineste de o maniera complexa ca fiind procesul prin care o persoana stabileste un scop sau o directie pentru una sau mai multe persoane si-i determina sa actioneze impreuna cu competenta si deplina dedicare in vederea realizarii lor.

O abordare partial diferita promoveaza specialistul Michael Frank care defineste leadershipul ca fiind un proces de grup ce implica interactiunea a cel putin doua persoane in vederea realizarii unui scop.

La baza leadershipului se afla spiritul de echipa, definit ca fiind starea ce reflecta dorinta oamenilor de a gandi, simti si comporta armonizat in vederea realizarii unui scop comun. Spiritul de echipa este rezultatul integrarii a patru procese:

• construirea increderii intre persoanele implicate;

• stabilirea unei misiuni si a unor scopuri clare la care adera persoanele;

• derularea de procese decizionale participative;

• motivarea puternica, individuala si de grup, pentru a contribui la realizarea telurilor

comune.

Fara spirit de echipa leadershipul nu exista. Concretizarea lui o constituie faptul ca in procesul de realizare a scopului leaderul este “urmat” de celelalte persoane in conditiile unei puternice implicari competente, afective si actionale, cele care determina in fapt obtinerea rezultatelor scontate.

Edificatoare pe acest plan sunt cele afirmate de unul dintre cei mai mari specialisti din lume in probleme de leadership, profesorul Warren Bennis, presedintele Institutului de Leadership din California de Sud care in lucrarea sa “Becaming a Leader”, afirma : “leaderii se fac, nu se nasc“. Calitatea de manager nu confera automat si statutul de leader, dupa cum calitatea deleader nu implica neaparat si asumarea functiilor managementului.

John P. Kotter in lucrarea "What Leaders Really Do" arata ca “notiunea de leadership e diferita de cea de management, dar nu in felul in care cred majoritatea oamenilor. Conceptul de leadership nu e nici mistic nici misterios, nu are nimic de a face cu "charisma" sau alte trasaturi de personalitate exotica, nu este un spatiu rezervat celor alesi, nu este nici mai important ca managementul si nici un inlocuitor. Mai degraba leadership-ul si management-ul sunt doua sisteme de actiune distincte si complementare, fiecare avand functii proprii si activitati caracteristice. Ambele sunt necesare pentru succes intr-un mediu de afaceri volatil si din ce in ce mai complex. Majoritatea companiilor de astazi sunt mai mult gestionate (managed) si mai putin conduse (lead). Ele au nevoie sa-si dezvolte capacitatea de a-si exercita leadership-ul. Companiile de succes nu asteapta ca liderii sa vina spre ele. Ele cauta in mod activ persoane cu potential de a deveni lideri si, in timpul carierei lor ii pun in situatii proiectate pentru a le dezvolta potentialul. In timp ce isi imbunatatesc abilitatile de a conduce, companiile nu trebuie sa piarda din vedere faptul ca o situatie de leadership puternic si management slab este mai rea decat reversul.

Leadership-u se lupta cu schimbarea Schimbarile tehnologice rapide, competitia internationala in crestere, modificarile demografice sunt unii dintre factorii ce au contribuit la aceasta evolutie. Schimbarile majore sunt din ce in ce mai necesare pentru a supravietui si concura cu eficacitate intr-un mediu nou. Cu cat schimbarile sunt mai mari, cu atat e nevoie de mai mult leadership. Leadership-ul ghideaza (aligns) oamenii. Aceasta inseamna sa comunice noua directie pentru cei care pot crea grupuri ce inteleg viziunea si sunt dedicati transpunerii acesteia in realitate. Pentru leadership, realizarea unei viziuni cere atat motivarea cat si insufletirea oamenilor - reunirea lor pentru a se deplasa in aceeasi directie, in ciuda obstacolelor majore in fata schimbarii.

Exercitarea influentei asupra altor persoane reprezinta esenta leadershipului. Leadershipul formal, care se refera la managerii dintr-o organizatie, reprezinta dreptul formal sau legitim al acestora de a influenta alte persoane in virtutea pozitiei lor ierarhice in cadrul organizatiei. Leadershipul informal nu reprezinta un drept oficial de a-i influenta pe altii, ci rezida in calitatile intrinseci ale unei persoane de a exercita o influenta in cadrul unui grup informal.

Influenta asupra altora se poate exercita pe o gama larga de cai, care se extind de la cea amiabila la cea coercitiva. Astfel, D.Kipnis, S.Schmidt, C.S.Smith si I.Wilkinson considera ca pot fi identificate urmatoarele tipuri de strategii de influentare a oamenilor:

• Ratiunea – folosirea situatiilor, evenimentelor, proceselor si a datelor si informatiilor ce le reflecta pentru dezvoltarea argumentelor logice.

• Prietenia – cautarea sprijinului, folosirea magulirii, crearea bunavointei.

• Coalizarea – mobilizarea altora in cadrul organizatiei

• Caderea la invoiala – negocierea pe baya folosirii recompenselor

• Agresivitatea – folosirea abordarii directe si in forta.

• Autoritatea superioara – castigarea sprijinului autoritatilor superioare ale ierarhiei pentru sporirea “greutatii” cererilor