Leadership sau Comportamentul Managerial în Societatea Secolului al XXI-lea

Despre arta conducerii putem gasi referinte importante înca la filosofii Greciei Antice. Însa, desi vechi la fel de mult ca si civilizatia umana, leadership-ul n-a capatat nici in ziua de azi unul si acelasi înteles, nici în rândul nespecialistilor, nici în cel al teoreticienilor care si le-au propus ca obiect de reflectie si studiu.

Ce este leadership-ul? În literatura de specialitate se regasesc acceptiuni diferite referitoare la conceptul de leadership:

- proces de mobilizare, antrenare si orientare a oamenilor si/sau ideilor lor într-o anumita directie, prin mijloace necoercitive;

- atribut al unor pozitii formale sau al grupului de persoane care exercita managementul organizatiei. De pilda functia de presedinte al unei organizatii poate fi consideratî ca o pozitie de leadership. De asemenea, se considera ca grupul managerilor furnizeaza leadership pentru organizatie;

- caracteristica a unei persoane („X” se spune ca este un lider nascut”;

- gen de comportament prin care se dobândeste participarea voluntara a oamenilor din organizatie la realizarea scopurilor acesteia.

Leadership-ul ramâne înca un concept greu de explicat. Este stiut ca exista si ca are o mare influenta asupra performatei umane, dar dimensiunile specifice muncii nu pot fi descrise cu usurinta.

Leadership-ul poate fi înteles ca un atribut al unei pozitii ierarhice în organizatie, o caracteristica a unei persoane, un proces de mobilizare si antrenare a personalului într-o anumita directie, o capacitate de mobilizare sau o categorie de comportament.

Leadership-ul este considerat si un proces social de schimb în care liderul da ceva celor ce-l urmeaza. Acest proces are trei variabile: liderul, cei ce-l urmeaza si situatia. Contributia liderului la procesul de leadership este reprezentata de personalitatea, motivatiile, competentele si legitimitatea lui. Cei ce-l urmeaza, aduc, la rândul lor, aportul personalitatii, motivatiilor, competentelor si asteptarilor lor la situatia respectiva. Situatia are anumite resurse, sarcini de o natura, structuri sociale si reguli specifice, o istorie proprie.

În timp, s-a formulat ideea ca liderii sunt nascuti, neputînd fi formati. Figuri faimoase din istorie au fost utilizate pentru a sprijini aceasta teorie (exemplu: Napoleon; se spune ca era un leader natural si avea abilitatea de a iesi din orice situatie). Adevarul este ca liderii au capacitati înnascute, dar care au fost înnobilate prin educatie. Liderii buni pornesc în actiune cu talentele lor, pe care le modeleaza în functie de succesele si insuccesele experientelor traite.

Acest lucru este confirmat de unul dintre cei mai importanti autori în teoriile leadershipului, Noel M. Tichy, care prezinta o teza, aparent, foarte simpla: “firmele de succes se deosebesc prin aceea ca dispun de lideri buni care, la rîndul lor, sunt capabili sa formeze noi lideri pentru toate nivelele ierarhice ale firmei. Prin urmare, testul final pentru un lider consta în aptitudinea lui de a pregati alti lideri.”

Leadership-ul reprezinta un atribut al managerului care intriga, uimeste, dar si nedumereste în acelasi timp. Doi dintre cei mai cunoscuti teoreticieni ai managementului si ai stiintelor comportamentale, scriau urmatoarele:

“Obiectivul nostru (în studierea a 60 de manageri executivi) a fost acela de a gasi oameni cu abilitati de leadership, nu doar managerii buni – lideri adevarati care imprima cultura, care sunt arhitectii sociali ai acestor organizatii si care creeaza si mentin valori. Liderii sunt oameni care fac lucrurile care trebuie; managerii sunt oameni care fac lucrurile cum trebuie. Ambele roluri sunt esentiale, dar profund diferite.”

În acelasi sens, T. Peters si N. Austin faceau astfel referire la revolutia care se desfasoara în domeniul managementului:

“Conceptul de leadership este crucial pentru aceasta revolutie- atât de crucial încât credem ca ca ar trebui sa se renunte la cuvântul management.”

Leadership-ul reprezinta o caracteristica pe care toate organizatiile doresc sa o regaseasca la managerii lor. Liderii:

- sunt capabili sa îi orienteze pe oameni, creând o viziune pe care o comunica acestora;

- inspira încredere si au încredere în ei însisi;

- au suficienta experienta pentru a privi greselile drept o alta distragere de la drumul catre succes;

- îi fac pe oamenii sa se simta mai puternici în preajma lor. Oamenii se simt mai competenti si mai încrezatori în ei însisi, gasind astfel munca mai interesanta si mai provocatoare.

Celebra expresie prin care se face diferentierea între manager si lider a ramas “Managers are people who do things right; leaders are people who are doing the right thing!” si reprezinta principala concluzie în urma unor cercetari realizate de Warren Bennis asupra a 90 dintre cei mai recunoscuti lideri de succes din societatea americana (un numar de 30 din sectorul de stat si 60 din sectorul privat). Bennis face o paralela între comportamentele managerului si cele ale liderului, aratînd ca liderul este prin definitie un inovator, care, avînd învatatura trecutului, traieste în prezent, cu un ochi în viitor.

Keith David ofera urmatoarele caracteristici care par a avea impact asupra liderilor organizitionali: