Lideri sau manageri

Introducere

În lumea afacerilor există multe situaţii în care un manager bun este cel mai important factor care determină prosperitatea companiei. Sunt multe ramuri în care este absolut necesară pentru o firmă siguranţa și stabilitatea pe care o poate da un manager foarte bun. Este vorba, printre altele, și de companiile recent privatizate sau cu o parte importantă de active recuperate recent de la stat. Este nevoie de un manager bun pentru a valorifica resursele aflate în posesia firmei, pentru a menţine cota de piaţa a firmei, care de obicei la companiile privatizate este una importantă dar în scădere.

Putem enumera mulţi manageri care și-au făcut un nume în lumea afacerilor prin preluarea unor astfel de companii și aducerea acestora la prosperitate. Îi putem menţiona pe Jean-Francois Cirelli, Chief Executive Officer al companiei Gaz de France care după privatizarea a 25% din acţiunile sale, (în urma căreia statul a pierdut pachetul majoritar de acţiuni) a făcut ca GDF să urmeze o cale prospera pe fundalul accentuării crizei combustibililor în Europa și crizei economice mondiale, să-și mărească cota de piaţa, să-si extindă capitalurile. Unul dintre cele mai mari succese ale lui Jean-Francois Cirelli la conducerea GDF a fost achiziţionarea companiei belgiene Suez (în urma unei lupte crâncene cu E-ON) care în scurt timp a devenit unul dintre cele mai prospere departamente ale GDF.O altă situaţie în care este indispensabil aportul managerului la succesul companiei este atragerea investiţiilor majore. Capacitățile unui manager și siguranţa pe care acesta o oferă, atrag spre firmă marile pungi de bani. Particularitatea muncii unui manager bun arată că munca acestuia este invizibilă atâta timp cât totul merge OK, fără pierderi, dar și fără succese extraordinare. Liderii inteligenţi acordă atenţie reţelei de sprijin care le permite să obţină rezultate. Liderii care eşuează distrug baza de sprijin a oamenilor şi le pun în pericol carierele. Nici unul din cele zece motive principale pentru eşecul liderilor nu implică incompetenţa tehnică. Pe măsură ce oamenii urcă spre nivele manageriale mai ridicate, ei se reorientează dinspre exercitarea unor competenţe tehnice către rezolvarea unor probleme legate de oameni, dinspre preocuparea pentru o sarcină îngustă către probleme administrative complexe. Liderii care au eşuat nu au reuşit să facă această trecere.

Succesul organizaţiei depinde de eficacitatea leaderilor sau managerilor, aproape toate organizaţiile le oferă programe de instruire şi dezvoltare. Presupunerea de bază este aceea că oamenii pot să îşi modifice comportamentul şi îşi pot îmbunătăţi abilitatea de a munci cu alţii.

Există tot mai multe dovezi în sprijinul ideii că liderii de succes sunt orientaţi de valori, că aderă la o serie de principii etice care pun accent pe importanţa oamenilor, a comunităţii şi a mediului.

1.LIDERI SAU MANAGERI???

De-a lungul timpului s-au realizat mii de studii cu privire la leadership, și în ciuda interesului remarcabil față de acest subiect, definirea leadershipului rămâne încă ambiguă și complexă, iar corelațiile dintre stilul de conducere și performanța organizațională rămân destul de controversate.

Leadershipul reprezintă capacitatea de a influența alte persoane în scopul atingerii obiectivelor organizaționale.

Două mari categorii de lideri exercită acest tip de influență. În primul rând este vorba despre liderul formal, care exercită influență în termeni de autoritate, bazându-se pe poziția sa în ierarhia organizației. În al doilea rând, este vorba despre liderul informal, care exercită influența datorită prestigiului, a statutului conferit de o competență particulară, independentă de poziția ierarhică în cadrul organizației.

Ambele tipuri de influență pot stimula performanța în organizație, și în special în cazurile în care liderul formal își exercită influența și ca lider informal, (puterea dată de autoritatea funcției este completată de puterea dată de competența sa profesională sau relațională).

O alta distincție importantă este cea dintre lider și manager. Managerul este ocupantul postului principal într-o ierarhie organizațională, dependent de existența organizației. El este o componentă a sistemului, nu poate exista în afara organizației, fără structura ierarhică a acesteia și în lipsa subordonatilor, puterea lui fiind legitimă doar în interiorul companiei.

Liderul însă are prerogative mult mai largi, putând fi managerul unei firme, dar putând să activeze și în afara unui cadru formal, conducând mișcări politice, culturale sau religioase. Leadershipul înseamnă capacitatea unei persoane de a conduce prin raportare la aspectele înnăscute, naturale și spontane ale actului de conducere, în timp ce managementul se referă la actul administrativ, la aspectele formale, instituționale ale actului de conducere.

Evident, și managementul necesită abilitatea de a lucra cu oamenii (esențială pentru lider), dar în acest caz scopul este funcțional, aceasta abilitate fiind o modalitate de a atinge obiective organizaționale. Dacă managerul își subordonează acțiunile misiunii și obiectivelor firmei sau instituției (fără de care nu ar exista), liderul urmărește mai degrabă scopuri individuale, viziuni personale. De foarte multe ori, acestea coincid cu cele organizaționale, fiind cazul unui manager-lider performant.