Lohn-ul în România

Capitolul I

Conţinutul şi caracteristicile lohn-ului

Prelucrarea în lohn constă într-o afacere economică internaţională

desfăşurată pe baza contractual între două firme din ţări diferite în care una execută contra unei retribuţii în bani sau natură un produs la comandă dupa modelele, desenele şi cu materiile prime si materialele celeilalte firme, care îi păstrează dreptul de a comercializa produsul respectiv sub marca proprie.

Firma care lansează comanda se numeşte ordonator (importator sau beneficiar) iar firma care realizeaza produsul, îndeplineşte rolul de executant si, în mod convenţional, este numit exportator sau operator.

Executanţii prin prelucrarea în lohn sunt firme care dispun de factori de producţie, clădiri, utilităţi, forţă de muncă, dar nu au produse de marcă, prezintă slăbiciuni în activitatea de management şi marketing în afacerile economice în general, în cele internaţionale în special.

Ordonatorii în lohn sunt firme posesoare a unor mărci de prestigiu bine introduse pe piaţa mondială şi care tind să-şi extindă afacerile valorificând la maximum avantajele care decurg din poziţia forte pe care o deţin pe această piaţă.

Figura 1

Resursele partenerilor de afaceri în lohn

Sursa: Alexandru Puiu - „Management internaţional”, vol. II, Brăila, Editura Independenţa pag.51

1.1 Formele lohnului în afacerile economice internaţionale

Operaţiunea de prelucrare în lohn se diferenţiază de operaţiunile clasice de import – export prin faptul că obiectul operaţiunilor îl constituie prelucrarea materiilor prime, materialelor, a produselor semifinite, aparţinând de regulă uneia din părţi (ordonator), de către cealaltă parte (executant).

Figura 2

Mecanismul de funcţionare al lohnului

Materii prime, materiale

Manoperă (3)livrări

(2)

naţională (1)comandă

(4)desfacere

Materii prime, materiale din import

Sursa: Ioan Popa-„Tranzacţii comerciale internaţionale”,Editura Economică,Buc.,1997

În teoria economică cât şi în practică, în funcţie de poziţia unei ţări în raport cu operaţiunile de prelucrare se poate vorbi despre două forme ale acesteia:

1. Lohn activ (export de manoperă

2. Lohn pasiv (import de manoperă)

Pentru executant lohnul este activ, iar pentru ordonator lohnul este pasiv

În cazul lohnului activ, exportatorul prelucrează materialele puse la dispoziţie de către ordonator şi reexportă apoi produsele prelucrate către proprietarul acestora, in cazul lohnului pasiv ordonatorul trimite materiale ce îi aparţin spre prelucrare în ţara exportatorului şi le readuce în formă prelucrată.

1.2 Avantajele şi limitele afacerilor economice prin prelucrarea în lohn

Afacerile economice prin prelucrarea în lohn prezintă o serie de motivaţii care stau la baza derulării acestei operaţiuni

• Exportatorul nu dispune de materii prime care să corespundă din punct de vedere calitativ cerinţelor importatorului şi ca atare le procură de la acesta.

• Surplusul capacităţii existente în industria prelucrătoare comparativ cu capacitatea mai redusă a industriei extractive de a furniza materiile prime necesare

• Necesitatea manifestată temporar în unele ramuri industriale aflate sub influenţa puternică a fluctuaţiilor conjuncturale şi sezoniere-ca de exemplu moda-de a apela la un surplus de manoperă, eventual până când industria autohtonă se va adapta noilor cerinţe.

• Exploatarea diferenţelor între nivele de salarizare din diferite ţări

Rezultă că operaţiunile în lohn rezolvă sau conciliază discrepanţele ce se manifestă din punct de vedere cantitativ şi sortimental între posibilităţile interne şi cerinţele pieţelor externe, favorizând utilizarea optimă a capacităţilor de producţie.

• De asemenea, lohnul activ favorizează importul de tehnologie, redimensionează piaţa, mărind-o, duce la creşterea calificării forţei de muncă şi a specializării acesteia, deschide perspectivele opţiunilor de cooperare.