Management Financiar Public

Între problemele fundamentale ale României, un loc important şi actual îl deţin :

*finanţarea

*riscul

*performanţa.

Enumerarea problemelor, aşa cum se observă, nu începe cu producţia, cercetarea,comercializarea sau alte activităţi, considerate până acum importante, ci cu finanţarea, cu asigurarea capitalurilor.

DEFINIREA CONCEPTULUI

Principalii factori care duc la creşterea rolului managementului financiar sunt:

− competiţia tot mai dură între organizaţii;

− schimbările tehnologice rapide;

− dinamica ratelor inflaţiei şi dobânzilor;

− nesiguranţa economiei mondiale;

− rolul hotărâtor al managementului financiar în stabilitatea, afirmarea şi creşterea valorii organizaţiei.

Managementul financiar – reprezintă ansamblul:

- principiilor,

- metodelor,

- instrumentelor,

- obiectivelor specifice ale organizaţiei având drept scop poziţionarea constituirii şi utilizării resurselor economico – financiare.

Obiectivul sau global este acela de a asigura:

- eficienţa utilizării capitalului;

- crearea fondurilor necesare organizaţiei;

- suportul financiar necesar performanţelor de piaţă ale organizaţiei.

Plecând de la definiţia de mai sus,putem afirma că managementului financiar îi revin cel puţin următoarele sarcini:

a). de-a evalua efortul, în plan financiar, a tuturor acţiunilor ce urmează a fi întreprinse într-o perioadă de gestiune dată;

b). de-a asigura , la momentul oportun în structura şi condiţiile de calitate reclamate de nevoi, capitalul, la un cost cât mai scăzut posibil;

c). de-a urmări modul de utilizare a capitalului şi de a influenţa factorii de decizie din celelalte centre de responsabilitate, în direcţia asigurării unei utilizări eficiente a tuturor fondurilor atrase în circuit;

d). de-a asigura şi menţine echilibrul financiar pe termen scurt şi termen lung în concordanţă cu nevoile organizaţiei;

e). de-a urmări obţinerea rezultatului financiar scontat şi de a-l repartiza pe destinaţii.

Interdependenţa dintre funcţiunea financiar-contabilă şi celelalte funcţiuni ale organizaţiei

Cei mai mulţi dintre specialişti consideră că organizaţiile au următoarele funcţiuni;

− funcţiunea de cercetare-dezvoltare;

− funcţiunea de producţie;

− funcţiunea comercială;

− funcţiunea financiar-contabilă;

− funcţiunea de personal.

Se mai susţine, cu deplin temei, că aceste funcţii nu există independent decât în plan teoretic, în activitatea practică ele se întrepătrund, se condiţionează reciproc, se manifestă într-o strânsă interdependenţă.

Unii specialişti definesc managementul financiar ca fiind activitatea de :

*achiziţionare,

*finanţare şi

*manageriat a activelor în vederea atingerii scopului propus (excedent şi un loc sigur şi bun pe piaţă).

Aceşti specialişti consideră că managerul financiar trebuie să se implice, cu toată competenţa şi activitatea, cel puţin în următoarele trei domenii:

• în investiţii (este cea mai dificilă şi importantă decizie);

• în finanţare;

• în managementul activelor.

Concepte importante in managementul financiar public:

• Economia resurselor - achiziţionarea inputurilor la un nivel de calitate specificată şi la cel mai scăzut cost posibil

• Eficacitatea implică producerea rezultatelor dorite

• Eficienţa arată cât de bine au fost folosite resursele în efortul de obţinere a rezultatelor dorite

• Valoare pentru bani (value for money)- obligaţia instituţiilor publice de a demonstra atingerea obiectivelor pe baza economiei resurselor, eficienţei şi eficacităţii.

Exigenţele managementului financiar public modern:

• căutarea eficacităţii

• recunoaşterea responsabilităţilor individuale în exercitarea misiunilor publice;

• descentralizarea responsabilităţilor;

• introducerea şi dezvoltarea managementului strategic

• contractarea unor servicii catre sectorul privat

• introducerea tehnicilor moderne de management

Interacţiunea categoriilor de manageri în înfăptuirea managementului financiar al organizaţiei