Management Intercultural

INTRODUCERE

Globalizarea, concept care a devenit tot mai prezent în literatura economică şi politică actuală, implică formarea unei noi ierarhii economice mondiale, care se detaşează de modelele tradiţionale de capitalism şi necesită un nou cadru instituţional. Deşi trăim într-o lume deja globalizată, nu s-a ajuns încă la un numitor comun cu privire la semnificaţia exactă a termenului. Pentru muncitori, globalizarea poate însemna posibilitatea de a lucra în străinătate. Pentru investitori, ea poata însemna posibilitatea de a transfera capitalul dintr-o ţară în alta, de pe o zi pe alta.

Din abundenţa de informaţii care ne invadează zilnic prin intermediul căilor moderne de comunicare, în ultima vreme se remarcă evocarea unor termeni precum: internaţional (între naţiuni), multinaţional (între un anumit număr de naţiuni), transnaţional (dincolo de graniţele naţionale) ori dezvoltare globală (cu referire la întreaga lume). Înţelegerea deosebirilor dintre aceşti termeni, permite omului modern să perceapă prin intermediul strategiilor organizaţiilor toate modelele posibile de previziune economico-socială.

Economia globalizată se caracterizează prin liberul comerţ cu bunuri şi servicii, dar mai ales prin libera circulaţie a capitalului. Capitalul este mai mobil decât bunurile şi serviciile, iar capitalul financiar, la rândul lui, este mai mobil decât investiţia directă. Acest capital financiar se mută spre locul în care este cel mai bine recompensat. Astfel, fiecare ţară intră în competiţie pentru a-l atrage. Datorită avantajelor pe care unele state le au în detrimental altora, capitalul se acumulează în măsuri din ce în ce mai mari în instituţii financiare şi corporaţii multinaţionale cotate la bursă, iar procesul se desfăşoară prin intermediul pieţelor financiare. Cursurile de schimb sau ratele dobânzii din diferite state se află în permanenţă în strânsă legătură. Având în vedere rolul determinant pe care capitalul financiar internaţional îl joacă în destinul fiecărei ţări în parte, putem să afirmăm că avem de a face cu un sistem capitalist global.

Susţinătorii globalizării apreciază că aceasta ajută ţările slab dezvoltate şi în curs de dezvoltare, datorită accesului mult mai lejer la capital şi la pieţe, precum şi prin accesul la tehnologie şi la informaţie. Dimpotrivă, cei care critică globalizarea sunt de părere că liberalizarea contului de capital va avea consecinţe devastatoare asupra acestor ţări. Până la urmă, trebuie ţinut cont de faptul că dezvoltarea şi modernizarea economiei intră în dezacord cu creşterea numerică a populaţiei, pentru că în loc ca numărul locurilor de muncă să crească, se va înregistra o diminuare tot mai accentuată a acestora. Prognozele arată că până la jumătatea secolului al XXI-lea aproximativ o cincime din populaţia mondială aptă de muncă va fi suficientă pentru a susţine economia globală, urmând ca restul populaţiei să reprezinte categoria dezavantajată, care va întâmpina mari dificultăţi.

La nivel mondial procesul globalizării cunoaşte evoluţii diferite, existând contraste foarte vizibile între diverse zone geografice. Însă aceste contraste se manifestă şi în modul în care problema globalizării este privită în cadrul aceluiaşi stat. Avem aici în vedere diferenţele dintre estul şi vestul Germaniei, între sudul şi nordul Coreei ori între China şi Taiwan. În multe situaţii, una dintre părţi a ales sau a fost silită să aleagă „izolarea”, în vreme ce cealaltă a adoptat „integrarea economică”.

În speranţa că am lămurit câtuşi de puţin la ce se referă globalizarea, voi încerca să descriu cum funcţionează actorii principali ai globalizării (ai „capitalismului global”), iar literatura internaţională este de accord că aceşti actori principali sunt corporaţiile transnaţionale.

CORPORAŢIILE TRANSNAŢIONALE ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII. ABORDARE TEORETICĂ

Corporaţia transnaţională este un fenomen economic aflat în plină dezvoltare. Însă teoriile referitoare la aceasta nu sunt deloc unitare, având în vedere că pe plan internaţional nu s-a conturat nici măcar un consens în ceea ce priveşte denumirea fenomenului analizat.

Sintagma aceasta de „corporaţie transnaţională” are o putere de sugestie superioară sintagmei clasice de „companie multinaţională”. Tocmai de aceea economiştii radicali folosesc cu precădere corporaţia transnaţională în discursurile lor antiglobaliste.