Management Intercultural în SUA

Statele Unite ale Americii sunt o țară diversificată rasial și etnic. Sunt recunoscute șase rase : rasa albă, rasa indiană din America, rasa nativă din Alaska, rasa asiatică, negrii sau afro-americani, nativ hawaiană și alte rase insulare din Pacific. Americanii sunt, clasificați ca spanioli sau latini și non-spanioli sau non-latini, americanii latini și spanioli sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară. Americanii albi (non-Spanioli/Latini și spanioli/latini) sunt o majoritate rasială, cu o cotă de 80% din populația SUA, în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației (PEP), sau 75% în Sondajele Comunitații Americane(ACS). Spaniolii și americanii latini reprezintă 15% din populație. Americanii negri sunt cea mai mare minoritate rasială, reprezentând aproape 13% din populație. Americanii albi, dar nu spanioli sau latini reprezintă 66% din totalul națiunii. Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune, atingând cel mai înalt prag al populației în centrul și vestul Statelor Unite : 85% pe PEP, sau 83% pe ACS. 79% din această regiune central vestică sunt non-spanioli albi, cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile. Cu toate acestea, 35% dintre americanii albi (dacă toți americanii de culoare albă sau non-spanioli/latini) trăiesc în Sud, mai mult ca în orice regiune. Sudul este, de asemenea, unde negrii sau afro-americanii sunt cei mai des întâlniti, cu o proprție de 55%. O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest : Regiunea este locul a 42% spanioli și latini americani, 46% americanii asiatici, 48% indienii americani și nativii din Alaska, 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific, 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație (multirasiala americani), și 46% dintre oamenii din "alte rase". Aceasta diversitate confera Statelor Unite ale Americii un loc interesant in locul de intalnire a mai multor culturi pe Pamant.Si din punct de vedere al diversitatii credintelor si practicilor ritual si a istoriei lor pe acest teritoriu. In America exista religii crestine ca Protestantismul (Principala biserica din USA, cu numarul cel mai mare de aderenti. Similara bisericii anglicane din Marea Britanie, unde a fost introdusa de regele Heinrich al VIII-lea) , Congregationismul (Miscarea congregationista nu recunoaste necesitatea unei organizari clericale centralizate (biserica, ierarhie pastorala etc), ci - in sensul crestinismului originar - pune in centrul activitatii religioase pe membrii comunitatii. Comunitatea sustine ca este condusa, nemijlocit (invizibil), de Isus. Este divizata in 2 curente – Puritanismul, Baptismul ), Presbiterismul, Metodismul (Metodismul a reprezentat un curent de scindare al bisericii anglicane, in sensul unei miscari de renastere, similara curentului german denumit pietism. Metodistii americani au ramas loiali Angliei in timpul Razboiului de Independenta, fapt care le-a atras unele dezavantaje politice si o reducere a aderentilor in urmatorii ani) , Mormonii, Luteranismul, Catolicismul (Importanta numerica a adeptilor religiei catolice a sporit abea in secolele 19-20, odata cu imigrarea masiva in USA a numeroase familii din Irlanda, Germania, Italia, Polonia, Porto Rico si din tarile Americii Centrale si Americii de Sud. In prezent, in USA traiesc cca 50 milioane catolici), religia mozaica

Managementul organizatiilor din intreaga lume are ca fundatie o serie de norme si comportamente acceptate si reguli, care sunt formate specific autenticitatii impregnate de cultura nativa a tarii in care se afla acea institutie. In institutiile americane sunt angajati nativi americani dar si straini, care vin din diferite parti ale globului, fiecare avand cultura sa. Aceasta “diluare” a stilurilor manageriale prin colorarea multiculturala a mediului de lucru confera in opinia mea, organizatiilor care incurajeaza angajarea de noi valori culturale care nu pot fi decat benefice si aduc un plus de cultura Statelor Unite ale Americii care avand in vedere cat de noua este in comparative cu alte culture, cea Americana are nevoie de timp ca sa ajunga sa infloreasca. Si-au castigat independent in 1776 dar a devenit adevarat stat mult mai tarziu dupa razboiul civil din 1861 – 1865. Deci vorbim despre o tara care are o istorie de apox 200 de ani. Asta nu inseamna ca nu exista cultura.America este probabil tara cea mai puternic culturalizata intr-un timp atat de scurt. Practic America este tara in care exista toate culturile tuturor tarilor din lume. Sau America este o constructitie organizational culturala in dezvoltare.

Cred ca pentru oricine este greu atunci cand incepe un nou job, noi colegi, alta atmosfera, alte echipamente, noi regulamente, alti sefi s.a. Dar este si mai greu atunci cand un cetatean care apartine altei tari incepe noul job intr-o tara straina.

Dimensiunile culturale si felul in care fiecare tara, regiune, oras, tip de organizatie, limba, istoria acelei tari, religia, prin tot ceea ce un om poate fi diferit, pot avea asupra omului diferite efecte. Pentru a vedea ce efecte si cum ar putea fi ele tratate, managerii organizatiilor care sunt confruntati cu interactiuni interculturale in organizatiile lor, au la indemana constructia unui diagnostic intercultural pentru a putea adopta solutii, iar in final sa valorifice diversitatea multiculturala in avantajul lui construind astfel un cadru propice pentru dezvoltari relationale interculturale. Pentru a face asta, managerul trebuie sa identifice valorile din organizatie si sa le integreze intr-un tipar cultural specific fiecarei tari pentru a vedea particularitatile care influenteaza comportamentul individului. Valorile specifice fiecarei culturi integreaza valori si norme culturale semnificative pentru comportamentele si atitudinile specifice fiecarei tari, astfel incat masurarea si analizarea lor sa poata duce la adoptarea si eficientizarea deciziilor organizationale.

Pentru a a face o cuprindere cat mai ampla a cator mai multe culturi si a le analiza intr-un singur proiect, nu este o tara mai puternic culturalizata si diversificata in cultura cum este America si de aceea am ales-o, iar in restul proiectului voi analiza influenta multiculturala asupra managementului si combinînd defintia culturii propusa de M. Segall et al., (1999) ca “the manmade part of the environment” cu cea sugerata de E. Rohner (1984), care o descria ca un sistem organizat de întelesuri (meanings) pe care membrii unei colectiviti le atribuie persoanelor si obiectelor inserate în aceea colectivitate, sau Ralph Linter care definea conceptul de cultură ca fiind totalitatea cunoştintelor, aptitudinilor şi modelelor obişnuite de comportament pe care le au în comun şi pe care le transmit membrii unei societăti si nu in ultimul rand Geert Hofstede

Referinta clasica a cercetarii interculturale în cadrul organizatiilor este proiectul lui Geert Hofstede, finalizat în prima sa etapa în 1980 prin Culture’s Consequences si mai tarziu in colaborare cu psihologul Michael Bond cand descrie a cincea dimensiune orientarea pe termen lung (LTO) .Studiul a fost organizat într-o firma americana multinational - IBM. Psihosociolgul olandez a lucrat pe esantioane comparabile ca dimensiuni în toate filialele firmei, iar datele au fost colectate între 1967-1973, obtinîndu-se 117.000 raspunsuri la chestionarele aplicate. Instrumentul de lucru a urmarit diferitele aspecte ale experientei în munca în culturi distincte, investigînd registrul motivational, aptitudinal, atitudinal si valoric. În prima etapa a cercetarii s-au realizat comparatii între 40 de tari ,printre care si America, obtinîndu-se scoruri medii pe fiecare dimensiune construita pe un esantion national. Rezultatele astfel obtinute au condus la sistematizarea a patru dimensiuni polare: distana fata de putere (mare / mica); evitarea incertitudinii (ridicata / scazuta); individualism / colectivism; masculinitate / feminitate.