Management internațional - internaționalizarea firmei

INTRODUCERE

Managementul international este o prelungire a functiilor managementului general la firmele internationale cu afaceri globale .

Functiile managementului international se pot grupa in doua mari categorii :

a.)Functii traditionale:

- prevederea

- organizarea

- coordonarea

- antrenarea

- control-evaluarea

b.) Neofunctii manageriale ( caracteristica secolului XXI este schimbarea iar rezultatele schimbarii sunt economia , organizatia si managementul bazat pe cunostiinte ) .

Neofunctii manageriale sunt considerate :

- identificarea zonelor de cunostiinte disponibile

- stabilirea necesarului de cunostiinte

- asigurarea necesarului de cunostiinte

- valorificarea necesarului de cunostiinte .

Prin definitie decizia este alegerea unei variante dintr-o multitudine de variante posibile .

Deciziile (presupun alegerea , fundamentarea, operationalizarea si indeplinirea ) sunt mult mai complicate in managementul international ,datorita mai multor factori :

- schimbarea rapida si continua a mediului de afaceri

- organismele sunt mult mai complicate in managementul international

distanta micsoreaza viteza de reactie

Motivul pentru care am ales sa fac aceasta lucrare il reprezinta importanta crescanda pe care o are in zilele noastre internationalizarea pentru marile companii , care din nevoia de a atrage un numar mai mare de clienti (scopul principal este evident maximizarea profitului ) se implica din ce in ce mai mult in afaceri internationale , extinzand operatiunile economice pe diverse piete in special externe .

“Nu conteaza ce meserie ai , conteaza sa fii cel mai bun “ , Abraham Lincoln . Pentru a isi demonstra superioritatea , respective superioritatea produselor sau serviciilor pe care le ofera , o firma nu se poate limita la piata interna .

La baza internationalizarii sta expansionismul fortelor pietei, tendinta acestora de a invada mediul inconjurator nemarketizat si de a-l include intr-un sistem economic bazat pe mecanismul pietei. Internationalizarea este obiectiva.

1.1. DEFINIREA SI CARACTERISTICILE PROCESULUI INTERNATIONALIZÃRII

Internationalizarea este un proces de crestere a implicarii firmei de afaceri in operatiuni internationale.

Doua aspecte trebuie relevate in legatura cu aceasta definitie:

– ea sugereaza o distinctie in ceea ce priveste strategia de afaceri a firmei: orientarea spre interior/ versus/ orientarea spre exterior.

orientarea spre interior – este o orientare conservatoare orientata spre piata interna (mediul de afaceri local), inchisa.

orientarea spre exterior – este o orientare liberala, orientata spre piata externa (mediul de afaceri global), deschisa, specifica economiei de piata (capitaliste).

– definitia internationalizarii presupune existenta unui anumit cadru de referinta (economia nationala). Mediul de afaceri al economiei de piata are o vocatie globala si este impartit, din punct de vedere politic, in spatii economice nationale.

In aceste conditii, orientarea spre interior caracterizeaza firmele care isi inscriu activitatea in mediul de afaceri national (firme nationale), in timp ce orientarea spre exterior caracterizeaza firmele cu activitati internationale care isi inscriu activitatea in mediul international global.

Definitia internationalizarii contine si o valoare operationala pentru ca ea poate duce la determinarea gradului de internationalizare a unei firme, ca raport intre valoarea vanzarilor in strainatate si cifra de afaceri.

Gintern=(Vs/CA)•100

Caracterizarea procesului internationalizarii se poate face prin evidentierea catorva caracteristici ale internationalizarii:

metoda de operare (Cum?)

obiectul vanzarilor (Ce?)

pietele tinta (Unde?)

capacitatea organizationala (Cat?)

resursele umane si financiare (Cu ce?).