Management Juridic

1. NOŢIUNI GENERALE DE MANAGEMENT

Managementul este un termen englezesc de origine franceză. Autorul francez Jean Chevalier, în lucrarea sa „Organization” susţine că termenul „management” este derivat din cuvântul francez „menage” care semnifică „l’ordre et le train d’une maison” (organizarea şi dirijarea unei case). In contextul de faţă activitatea managerială se identifică cu accepţiunea conceptului de management ca proces. Managementul ca proces are o definiţie mai cuprinzătoare însă după Peter Durker ea ar suna astfel: „Managementul dirijează sistemele în contextul unui mediu dinamic, urmând o funcţionare eficientă şi corectă din punct de vedere social-juridic”.

Managementul, ca ştiinţă, s-a cristalizat relativ recent prin eforturile depuse de un mare număr de specialişti de pe întreg mapamondul, ca răspuns la stringentele necesităţi ale practicii sociale. Managementul întreprinderii este abordat din multiple puncte de vedere, care adesea se deosebesc substanţial între ele.

În lucrările de management nord-americane cele mai răspândite sunt definiţiile de ordin pragmatic ale managementului, de pe poziţia managerului. Spre exemplu, Reece şi O’ Grady definesc managementul ca fiind „procesul de coordonare a resurselor umane, informaţiile, fizice şi financiare în vederea în realizării scopurilor organizaţiei”, iar Longenecker şi Pringle îl desemnează ca fiind „procesul de obţinere şi combinare a resurselor umane, financiare şi fizice în vederea îndeplinirii scopului primar al organizaţiei – obţinerea de produse şi servicii dorite de un anumit segment al societăţii”. Alte abordări însă tratează managementul şi ca o ştiinţă. Astfel, în cunoscuta publicaţie franceză Larousse, managementul este definit ca „ştiinţa tehnicilor de conducere a întreprinderii”, iar profesorii ruşi Popova şi Krasnopoiasa consideră că ştiinţa managementului se ocupă de „legile conducerii generale şi de legile sintetice ale componentelor sale”.

Din examinarea acestor definiţii rezultă conţinutul sensibil diferit atribuit ştiinţei managementului întreprinderii, fiecare specialist având în vedere doar unele elemente care constituie de fapt obiectul acestei ştiinţe, neindicând suficient e riguros specificul său.

Elementele specifice ştiinţei managementului economic sunt, deci, procesele şi relaţiile de management, care nu trebuie confundate cu relaţiile şi procesele economice, ce au conţinut total diferit şi nici cu alte componente ale firmelor, de natură economică, tehnică sau umană. Prin conţinut şi mod de manifestare, procesele şi relaţiile de management prezintă o serie de trăsături particulare ce conferă acestei ştiinţe o pronunţată specificitate. De aceea, esenţa ştiinţei managementului o reprezintă studiului relaţiilor şi proceselor de management.

Managementul firmei reprezintă o componentă a ştiinţei managementului, de fapt cea mai dezvoltată, cunoscută şi – în condiţiile economiei de piaţă – importantă. O ilustrare convingătoare a acestei realităţi o constituie faptul că peste jumătate din literatura mondială de management este consacrată firmei. O atare situaţie se explică, în principal, prin două cauze: