Management Operațional

Locul managementului operațional în cadrul firmei

Operaţiile sunt acele activităţi legate direct de obiectul principal de activitate al unei

organizaţii.

Practica si teoria de specialitate fixează în structura unei organizații mai multe niveluri ale managementului. Numărul acestora depinde de dimensiunile firmei: pentru firmele mari sunt

sesizabile trei, chiar patru niveluri, în timp ce pentru firmele mici unul singur

Specific managementului operațional este folosirea unui instrumentar cantitativ adecvat.

Modelarea stocurilor, teoria jocului, firele de asteptare – reprezintă doar câteva dintre teoriile

specifice managementului operațional

Nivelul strategic al organizatiei este acel nivel la care se realizează managementul organizației ca un tot unitar. Efectele orientărilor si ale direcțiilor majore de acțiune stabilite la acest nivel strategic se resimt în întreaga firmă, în toate domeniile de activitate ale acesteia si în toate diviziunile organizatorice

pe care aceasta le cuprinde.

Managementul la acest nivel urmăreste trei direcții esențiale:

- Dezvoltarea planurilor integratoare care acoperă întregul spectru de activități ale firmei, asigurând coordonarea acestora astfel încât să se obțină performanțele economico-financiare si avantajul competitiv urmărite. Planurile stabilite la acest nivel trebuie să contureze coordonatele principale ale activității unităților de afaceri strategice ale firmei precum si cele corespunzătoare domeniilor funcționale ale acesteia;

- Coordonarea afacerilor în desfăsurare astfel încât să se maximizeze efectul de sinergie la nivelul ansamblului firmei. Aceasta presupune evaluarea continuă,dinamică, a oportunităților care apar, si a potențialului diferitelor unități componente de a le valorifica, a posibilităților de reducere a costurilor, a rezultatelor cercetării dezvoltării, a canalelor de distribuție, a potențialului de vânzări etc;

- Alocarea cea mai profitabilă a resurselor între diferitele activități ale firmei. Analiza portofoliului de afaceri furnizează informații cu privire la riscurile associate fiecărei unități strategice de activitate, investițiile necesare, veniturile aduse, strategiile indicate, fundamentând astfel alocarea eficientă a resurselor organizației pe fiecare dintre componentele portofoliului de afaceri al firmei.

Deciziile majore care se iau la nivelul strategic al organizației sunt:

- Obiectivele strategice ale firmei, respectiv cele vizate de toate componentele acesteia;

- Performanțele economico-financiare ce trebuie atinse prin activitatea de ansamblu desfăsurată;

- Cadrul general de obținere a avantajului competitiv;

- Criteriile și prioritățile de alocare a resurselor pe unitățile de afaceri strategice ale firmei;

- Diversificarea activităților în funcție de oportunitățile apărute;

- Acțiunile de fuzionare, achiziționare sau separare pe care le va angaja firma si în funcție de care se ajustează portofoliul afacerilor ei;

- Acțiuni de restrângere a nomenclatorului activităților;

- Direcția principală în care se va manifesta competența distinctivă a firmei, cea care va sta la baza avantajului ei competitiv;

- Strategiile de sprijin al activităților funcționale la nivelul firmei;

- Stabilirea rolului pe care fiecare unitate de activitate strategică a firmei îl va juca în cadrul acesteia si în portofoliul ei de afaceri, precum si definirea direcției strategice generale de evoluție potrivit rolului stabilit;

- Stabilirea modalităților de intervenție în activitatea unităților de afaceri strategice ale căror performanțe economico – financiare nu sunt mulțumitoare;

- Urmărirea modului de alocare a resurselor pe ansamblul firmei;

Introducerea nivelului unitatilor de afaceri a fost determinată ca urmare a schimbărilor tot mai profunde înregistrate în domeniul tehnologiilor, al competiției tot mai puternice si exigențelor tot mai ridicate ale consumatorilor. O arie de afaceri strategică desemnează o zonă distinctă a mediului firmei în care aceasta desfăsoară sau intenționează să desfăsoare o afacere.