Management Public - Sectorul Public din România - Prezent și Perspective de Dezvoltare

Importanţa sistemului public

Existenţa sectorului public constituie o realitate de netăgăduit atât în societăţile cu tradiţie democratică, precum şi în cele care se află în perioada de tranziţie de la statul totalitar şi economia supercentralizată, la statul de drept şi economia de piaţă.

Cu toate acestea, sub aspect conceptual, specialiştii în drept şi economie au purtat adevărate dispute având scopul de a defini sectorul public, pentru a-i determina întinderea şi rolul pe care îl joacă în economia unei ţări. Rolul statului în economie şi societate a suscitat şi el dezbateri din cele mai vechi timpuri, constituind obiect de studiu al filosofiei politice, dreptului, ştiinţei administraţiei, ştiinţelor economice şi mai recent, al managementului.

Orice economie modernă este structurată în cele două sectoare privat şi public care, în mod indubitabil se interferează, colaborează între ele urmârind, după caz, maximizarea profitului ori satisfacerea interesului public

Sectorul public este o necesitate pentru orice economie. Funcţionarea sa este impusã de imperfecţiunile pieţei, dar aceasta nu înseamnã cã implicarea sa este întotdeauna optimã. Interesele agenţilor economici diferã, ceea ce înseamnã cã niciodatã nu vor fi satisfãcuţi deplin toţi participanţii la viaţa economicã. În plus, sentimentul discriminãrii este o caracteristicã umanã care face ca de cele mai multe ori individul sã se considere dezavantajat sau defavorizat de o situaţie pe care este obligat sã o accepte.Implicarea statului în economie este o necesitate pentru orice economie dar şi o posibilitate.

Definirea conceptului si rolul sectorului public în economia modernă

Sectorul publicdesemnează acea parte a economiei în care se manifestă, pe de o parte, proprietatea de stat şi, pe de altă parte, proprietatea public. Sectorul publicasigură anumite bunuri şi servicii pe care firmele private nu le pot oferi, cum ar fi bunurile publice pure, bunurile non-rivale, utilităţile publice şi bunurile private pure.Rolul său este acela că face posibilă existenţa unor bunuri collective şi a unei eficienţe colective.

Caracteristicile sectorului public

Conţinutul şi intinderea sectorului public sunt determinate de un complex de factori dintre care amintim:

- gradul de implicare al statului şi al colectivităţilor locale în viaţa economico-socială;

- ponderea organizaţiilor publice şi a celor care prestează activităţi de interes general, în numărul total al organizaţiilor;

- existenţa proprietăţii publice şi a serviciilor publice etc;

- finanţele publice etc.

Aşadar, în plan conceptual sectorul public trebuie abordat într-un dublu sens, formal-organic şi material funcţional.

Din punct de vedere formal-organic, apreciem că sectorul public integrează:

- statul şi unităţile administrativ-teritoriale ca persoane juridice de drept public, finanţate din bugetul de stat şi bugetele locale;

- organizaţiile publice înfiinţate prin lege sau pe baza legii, prin acte administrative de autoritate care prestează servicii publice;

- organizaţiile private (asociaţii, fundaţii) organizate sau autorizate să presteze activităţi ori servicii publice.

Nevoia de restructurare şi reorganizare

Sectorul public s-a confruntat întotdeauna cu problema resurselor limitate. Indiferent dacă este vorba de şcoli , administraţii locale ,universităţi sau alte instituţii, nevoia de a oferi mai multe servicii de calitate pentru contribuabil cu mai puţine resurse devine din ce în ce mai apăsătoare.

Sistemul public din România necesită o reformă, prin care să se schimbe sistemul educaţional, sistemul de sănătate , sistemul de pensii, sistemul de asistenţă socială etc.În ultima vreme, putem observa o tendinţă a oamenilor de a se îndrepta spre sectorul privat , optând mai ales pentru spitale şi şcoli private. Cu toate acestea, nu mi se pare normal ca statul să nu fie în stare să ofere condiţii cel puţin decente , deşi cetăţenii sunt cei care cotizează la bugetul de stat.La momentul actual, 90% dintre români se plâng de serviciile pe care statul le oferă. Cu toate acestea, nimeni nu se sesizeză, fiecare Guvern venind cu programul său, cu planuri măreţe , dar care se pun în aplicare in foarte mică proporţie. Ca să nu mai spunem că multe dintre propunerile de lege sunt nerealiste, cei care conduc ţara nefăcând altceva decât experimente pe noi, cetăţenii.

Comunicarea in sectorul public si rolul ei in crearea unei imagini pozitive in randul consumatorilor - clientilor acestui sector

Diversitatea cauzelor care determină dificultăţile şi perturbările aferente procesului de comunicare face obligatorie existenţa în cadrul respectivului sistem a posibilitaţilor de reglare, de adaptare şi de transformare. Elementul central al acestei reglări este reprezentat de feed-back, care îi permite receptorului ( de exemplu, cetăţeanul) să-şi emită reacţiile, iar emiţătorul ( de exemplu, funcţionarul public, purtătorul de cuvânt al instituţiei, etc) să le înregistreze.Abilitatea comunicatorului de a răspunde adecvat feed-back-ului este determinantă pentru eficienţa comunicării.

Comunicarea publică

Autorităţile publice trebuie ca, prin întreaga lor activitate, să urmărească satisfacerea interesului general al populaţiei, iar instituţiile administraţiei publice au obligaţia să se apropie de membrii colectivităţilor locale şi să menţină un contact permanent cu aceştia. În acest sens, administraţia publică trebuie să comunice, să fie deschisă dialogului, să respecte şi să ia în considerare cetăţeanul.

Instituţiile administraţiei publice recurg la comunicare în cadrul acţiunilor întreprinse sau al relaţiilor pe care le stabilesc.Comunicarea publică reprezintă forma de comunicare ce însoţeşte activitatea instituţiilor publice în vederea satisfacerii interesului general. Mesajele transmise cuprind informaţii de utilitate publică. Astfel comunicarea publică trebuie să facă cunoscute cetăţenilor existenţa oraganizaţiilor din sectorul public, modul de funcţionare şi atribuţiile acestora, legalitatea şi oportunitatea deciziilor adoptate. Totodată, prin comunicarea publică se urmăreşte cunoaşterea nevoilor şi dorinţelor populaţiei pentru ca instituţiile publice, prin rolul şi atribuţiile pe care le deţin, să vină în întâmpinarea acestora, realizând astfel un interes general.Comunicării publice îi revine rolul de a convinge, că prin politicile instituţionale realizate, precum şi prin deciziile publice adoptate, se urmăreşte un interes general, obţinându-se astfel adeziunea cetăţenilor.

Cetăţeanul trebuie să fie informat cu privire la existenţa şi modul de funcţionare a serviciilor publice, trebuie ascultat când îşi exprimă nemulţumirea, trebuie să-i fie luate în considerare dorinţele şi nevoile.