Management Social

Gradul de civilizatie al societatii este în mare masura determinat de atitudinea fata de persoane . Crearea conditiilor pentru educatie si învatamânt, adaptare socio-profesionala si integrare sociala a persoanelor constituie un obiectiv principal al oricarui stat si a comunitatii mondiale în general.

Din momentul nasterii, copilul este supus unor norme care îi modeleaza personalitatea. Fiecare cultura determina un set de influente care variaza foarte mult de la societate la societate. Pentru ca o societate sa functioneze eficient, membrii sai trebuie sa-si însuseasca acelasi model cultural. Oamenii sunt controlati în special prin socializare, astfel încât acestia sa-si joace rolul conform modelului impus prin habitudini si preferinte.

Fiecare persoana trebuie sa învete sa îndeplineasca anumite roluri în societate în conformitate cu statutul pe care îl are.

Acest proces de socializare începe din copilarie, când se formeaza o anumita atitudine fata de rolurile si statusurile aferente. În procesul de socializare, fiecare individ se raporteaza la mediul social, la sistemul normativ al societatii si, în cursul dezvoltarii sale prin mai multe etape ale cunoasterii, interiorizarii si transformarii propriului comportament, a cerintelor practicii sociale, a regulilor de conduita, precum si a diferitelor valori sociale.

Procesul de formare si de afirmare sociala a individului este caracterizat prin raportarea personalitatii sale la societate, la sistemul normativ si valoric al acesteia.

Pentru a aplica normele sociale, a fost nevoie, în decursul timpului, de

realizarea unui instrument necesar reglementarii raporturilor dintre individ si societate. Norma juridica apare ca instrumentul de aplicare precisa, sub forma legilor, a tuturor dezideratelor umane: ordine, dreptate, securitate.

Normele sociale nu se situeaza, în afara timpului. Ele depind de parametrii care determina si configureaza colectivitatile umane din punct de vedere cultural, economic, al structurilor sociale, etnic, religios, demografic, al contactelor cu alte comunitati, al organizarii administrative, al puterii militare, al modului în care o comunitate sau alta priveste problemele libertatii, din punct de vedere al ponderii diferitelor generatii

Drepturile omului sunt respectate în masura în care sunt cunoscute si în masura în care sunt însusite. Este necesar ca oricare individ sa constientizeze existenta propriilor drepturi si sa respecte drepturile celuilalt.

Pe parcursul vietii capacitatea intelectuala si aptitudinile încep sa schimbe si sa modeleze fiinta umana dându-i o personalitate cu care sa interactioneze cu mediul schimbându-l si modelându-l dupa propriile nevoi.

Capacitatea lui de adaptare la mediu, interferentele care au loc la nivel social pot crea un tablou care sa reflecte pozitia sociala a individului, relatii pe care individul prin abilitatile sale le sintetizeaza, le ierarhizeaza în functie de nevoi, principii si primordialitate.

Societatea la rândul ei prin politica pe care o duce ar trebuii sa creeze sanse egale fiecaruia, dându-le posibilitatea de a traii si a-si conduce propriul destin prin intersectii de legi si norme sociale care sa produca acel efect de bunastare întregii populatii.

Statul este obligat sa elaboreze si sa aplice o politica nationala de dezvoltare, care ar da posibilitatea cresterii constante a bunastarii întregii populatii, a tuturor indivizilor fara nici o discriminare, inclusiv si cea de sanatate.

În prezent actiunile de protectie sociala vizeaza mai multe domenii în care sunt necesare eforturi colective, respectiv: sanatatea, instruirea si educatia, cultura, conditiile de odihna si recreare, mediul social-politic, într-un cuvânt, conditiile sociale de trai.

Protectia sociala este conceputa pentru asigurarea unui standard de viata de baza pentru toti oamenii, indiferent de mijloacele de care acestia dispun.

Exista mai multe categorii de persoane care cer protectia sociala: protectia somerilor, protectia handicapatilor, protectia copilului si a tinerilor, protectia sociala complementara ( protectia sociala în caz de deces, incapacitatea de munca, boala profesionala ).

În asistenta sociala natura serviciilor sociale implica relatii între oameni adica este o afacere în care anumiti indivizii specializati (asistentii sociali) deservesc alti indivizi aflati în nevoie (clienti, beneficiari).

Obiectivele reformei în domeniul asistentei sociale, adica în domeniul sustinut material de stat, sunt astfel formulate si fundamentate încât sa se poata asigura realizarea restabilirii sau mentinerii unor echilibre între sectorul public si cel privat, între protectie si autoprotectie, între nevoi si resurse, între dezvoltarea umana a generatiei prezente si cea a generatiilor viitoare.

Politicile macroeconomice de stabilizare si ajutorare asigura premise pentru promovarea unor obiective sociale concrete si realiste si a unor masuri adecvate atingerii lor, asigurându-se noi forme de protectie a capitalului uman prin:

- rezolvarea problemelor privind somajul provocat de

intensificarea proceselor de restructurarea în economie, prin promovarea unor programe de actiuni si masuri pentru functionarea mai buna a pietei de munca, cu un efort deosebit pentru crearea de noi locuri de munca, îmbunatatirea sistemului de formare si perfectionare a pregatirii profesionale, orientarea si reorientarea profesionala a fortei de munca tinere sau a celei disponibilizate în diverse sectoare, sprijinirea dezvoltarii IMM-urilor, inclusiv prin acordarea de credite din fondul de somaj;

- stimularea cererii de forta de munca prin initierea unor masuri fiscale

care sa conduca la cresterea gradului de absorbtie a fortei de munca precum si cooperarii externe în vederea largirii pietei fortei de munca;

- sustinerea procesului de îmbunatatire a nivelului de trai a populatiei

prin sporirea reala a salariilor si a veniturilor în concordanta cu cresterea productivitatii muncii si, în general, a eficientei economice precum si protejarea veniturilor populatiei împotriva inflatiei prin crearea nivelului salariilor, pensiilor si altor categorii de venituri în functie de evolutia preturilor de consum si a indicatorilor activitatii economice;

- echilibrarea nivelului salarial practicat în diferite domenii de activitate:

sector bugetar, regii autonome, societati comerciale care sa reflecte gradul de complexitate a muncii desfasurate, importanta muncii si raspunderea asumata potrivit functiei îndeplinite;