Managementul aprovizionării la CFR

Capitolul 1. Managementul aprovizionarii (generalitati)

1.1Managementul aprovizionării: concept, activităţi componente

Managementul aprovizionarii reprezinta activitatea prin care se asigura elementele materiale si tehnice necesare productiei, în volumul si structura care sa permita realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii, în conditiile unor costuri minime si ale unui profit cât mai mare.

În literatura de specialitate, ca si în practica economica, sunt utilizati frecvent termeni ca: achizitionare, asigurare, aprovizionare, cumparare, alimentare. Acesti termeni au însa o semnificatie asemanatoare sau, dupa caz, diferita. Astfel, "achizitionarea" reprezinta o actiune de angajament financiar "de cumparare" a unor resurse materiale sau produse, fiind o tranzactie efectiva (formele prin care se realizeaza, de catre unitatile economice, devenind relativ uniforme). În raport cu achizitionarea, "aprovizionarea" are un continut mai larg; achizitionarea este doar un moment al procesului complex de aprovizionare cu materiale si echipamente tehnice. Achizitionarea, ca o componenta a activitatii de aprovizionare, este precedata, de exemplu, de actiunile de identificare a nevoilor, de stabilire a dimensiunii acestora si a momentelor de satisfacere (care declanseaza emiterea cererii sau a comenzii), fiind urmata apoi de negocierea conditiilor de furnizare, de aducere efectiva a resurselor materiale etc. "Asigurarea materiala si cu echipamente tehnice" se apreciaza în general ca termen similar notiunii de"aprovizionare"; în practica economica de specialitate asigurarea are o sfera de cuprindere mai extinsa, aceasta incluzând atât aprovizionarea, cât si actiunea de completare a bazei materiale si tehnice necesare cu resurse din surse proprii (interne) ale întreprinderii (ne referim la resursele care se consuma într-o anumita proportie sau integral în aceeasi întreprindere în care se si produc: SDV, anumite forme de energie, diferite piese,subansamble, materiale noi si refolosibile). În sfârsit "alimentarea" reprezinta o actiune definalizare a procesului de aprovizionare (sau de asigurare) prin trecerea în consum aresurselor materiale aduse - sosite de la furnizori sau fabricate chiar în întreprinderea consumatoare. Alimentarea se desfasoara, deci, în interiorul unitatii economice prin trecerea materiilor prime din depozite la punctele de prelucrare - consum în concordanta cu programele elaborate în prealabil. Alimentarea se încadreaza în sistemul logistic intern al unitatii, care cuprinde fluxul de resurse, sistemul de transport intern si cel informationaldecizional.

Terminologia folosita în literatura economica de specialitate din unele tari anglofone sau din Franta pentru definirea conceptului de aprovizionare materiala se rezuma, în general, la notiunile: "cumparare" si "aprovizionare" (achat si approvisionnement în literatura franceza, purchasing si procurement în cea anglofona). Uneori se apeleaza si termenul de "logistica", iar în contextul sistemelor integrate de productie de tip JAT la cel de "gestiunea fluxurilor materiale". Interpretarea continutului acestor termeni este, în multe cazuri, diferita de la autor la autor, cu mentiunea ca vest-europenii si nord-americanii acorda mai mica atentie continutului semantic al termenilor, accentul fiind asezat pe evidentierea"imaginii" pe care doresc sa o transmita. De exemplu, H.Lewis si W.England (52) definesc termenul de "cumparare" ca un act comercial care cuprinde identificarea nevoilor, alegerea furnizorilor, negocierea pretului si a altor conditii de tranzactionare si urmarire a comenzilor pâna la livrarea acestora". Printr-o definitie de acest gen se extinde artificial sfera de cuprindere a termenului de cumparare în raport cu continutul real al actului în sine (asa cum s-a evidentiat mai înainte).

În acelasi sens, S.Heinritz exprima termenul "a cumpara" prin obiectivele pe termen scurt care trebuie sa le îndeplineasca activitatea de asigurare materiala în raport cu consumul, astfel: "se defineste functia de cumparare prin activitatea de procurare a materialelor de calitatea si în cantitatea dorita, la momentul dorit, la un pret bun si de la o sursa buna. Prin aceasta definitie se asigura de asemenea o sfera mai extinsa actiunii de cumparare

În sfârsit, sunt si autori care definesc activitatea de asigurare materiala prin termenul de "logistica" Printr-o asemenea viziune se integreaza aprovizionarea materiala în activitatea de ansamblu a întreprinderii, sfera de cuprindere a logisticii fiind mai extinsa.

În ceea ce priveste "gestiunea fluxurilor materiale", aceasta se încadreaza în termenul general de asigurare materiala care defineste aria completa de cuprindere a întregului proces de formare si gestiune a bazei materiale si de echipamente tehnice al întreprinderii.

Managementul aprovizionarii reprezinta un concept unitar complex, caruia îi este propriu o structura extinsa de activitati componente, care au în vedere, ca elemente de ansamblu, problemele de conducere-coordonare, previziune-programare-contractare, de organizare, antrenare, derulare efectiva, de urmarire-control, analiza si evaluare.

Managementul aprovizionarii - componenta a functiunii comerciale a întreprinderii -asigura echilibrul între necesitatile si disponibilul de resurse materiale care poate fi asigurat de o unitate economica. Principalul "obiectiv" al activitatii de aprovizionare se concretizeaza în asigurarea completa si complexa a unitatii economice cu resurse materiale si tehnice corespunzatoare calitativ, la locul si termenele solicitate, cu un cost minim. Pentru realizarea acestui obiectiv, se initiaza si desfasoara în principiu mai multe activitati specifice cu grad de complexitate si dificultate diferit. Între acestea amintim:

- Identificarea si stabilirea volumului si structurii materiale si energetice necesare desfasurarii activitatii de ansamblu a unitatii economice si în primul rând a celei productive;

- Fundamentarea tehnico-economica a planului si programelor de aprovizionare (asigurare) materiala si energetica a unitatii;

- Dimensionarea pe baza de documentatie tehnico-economica a consumurilor materiale si energetice;

- Elaborarea de bilanturi materiale si energetice care contribuie la evidentierea modului de folosire a resurselor, ca si a formei concrete de regasire a acestora pe parcursul prelucrarii (materiale încorporate în produse, resturi, pierderi prin ardere,evaporari etc.).

- Dimensionarea pe criterii economice a stocurilor si a loturilor (a cantitatilor de comandat) de resurse materiale pentru comanda si aprovizionare;

- Prospectarea pietei interne si externe de resurse materiale si energetice în vederea depistarii si localizarii surselor reale si potentiale de furnizare.

- Alegerea resurselor materiale si echipamentelor tehnice care raspund cel mai bine caracteristicilor cererilor pentru consum, prezinta cele mai avantajoase conditii delivrare, reprezinta substituenti eficienti pentru materiale deficitare, scumpe, care seasigura prin import etc.;

- Alegerea furnizorilor a caror oferta prezinta cele mai avantajoase conditiieconomice si asigura certitudine în livrarile viitoare pe termen scurt sau lung.

- Elaborarea strategiilor în cumpararea de resurse în raport cu piata de furnizare interna si externa.

- Testarea credibilitatii furnizorilor selectati în scopul evidentierii probitatii morale, garantiilor de care se bucura, seriozitatii în afaceri, responsabilitatii în respectareaobligatiilor asumate si, nu în ultimul rând, a solvabilitatii.