Managementul bazat pe cunoștințe

I. Managementul bazat pe cunostinte - notiuni teoretice

Teoria neo-clasica, reprezentata de A.Marchall, considera cunostintele ca fiind cea mai importanta parte a capitalului, cel mai puternic "motor" al productiei. Scoala austriaca (F. Hayek, J. Schumpeter) considera cunostintele ca avand o natura subiectiva,

accentul fiind pus pe cunostintele individuale ale participantilor la procesele economice si nu pe cunostintele detinute in comun de catre diferitele grupuri din cadrul organizatiilor economice.

Dupa cum sesiza Peter Drucker (1992), societatea contemporana este definita ca o societate a cunoasterii si, in acelasi timp, ca o societate a organizatiilor. Organizatiile bazate pe cunoastere apartin realitatii contemporane si marcheaza convergenta intre doua fenomene definitorii pentru natura umana - cel al cunoasterii si cel al organizarii, punand accent pe competenta colectiva, actiune inteligenta si performanta durabila. In functionarea unor asemenea organizatii, determinante sunt procesele de inovare, invatare continua si interactiunea sau transferul de cunostinte asimilate.

Peter Drucker a tratat firma bazata pe informatii ca reprezentand modelul organizational al secolului al XXI-lea si i-a preconizat principalele caracteristici: componenta dominata de profesionisti, numarul redus al nivelurilor intermediare de conducere ierarhica, asigurarea coordonarii prin mijloace de factura non-autoritara (standarde, norme, reguli de cooperare etc.).

Se constata, in prezent, tendinta de realizare a unei sinteze intre diversele abordari

privind cunostintele economice, sub forma unor teorii ale organizatiilor bazate pe cunostinte si ale societatii bazate pe cunostinte. Conform acestora, cunostintele reprezinta principala resursa a organizatiilor economice si, de aceea, managementul cunostintelor prezinta o deosebita importanta.

Managementul cunostintelor s-a dezvoltat in ultimele decenii ca rezultat al necesitatii organizatiilor de a obtine avantaj competitiv si diferentiere strategica in conditiile globalizarii si exploziei informatiilor, devenind un instrument valoros pentru asigurarea succesului. Cunostintele - informatia cuprinsa intr-un set de practici de munca, “teorii in actiune”, deprinderi, activitati si procese ale angajatilor firmei - sunt acum “miezul” evaluarii gradului de competenta in economia informationala globalizata.

Cea mai populara definitie data managementului cunoasterii este “procesul de capturare si diseminare a unor experiente colective sau individuale care-si indeplinesc misiunile”. Cu toate acestea, Munteanu Igor si Ionita Veaceslav considera ca definitia contine si riscul ca tehnica de colectare a cunostintelor sa distraga atentia de la partea sa si mai importanta – schimbarea sistematica, ca parte a sistemului.

Managementul cunostintelor este un fenomen relativ recent in domeniul sau de aplicare, dar care a aparut pe valul unui interes, in crestere, de schimbare a formatului conventional / traditional de gestionare a expertizei detinute. Numeroase organizatii au descoperit la inceputul deceniului trecut ca nu mai reusesc sa tina pasul cu ritmul de creștere al complexitatii problemelor aflate pe agenda lor de business. Managerii nu mai pot, pur și simplu, sa continue a face ceea ce stiau si obisnuiau sa faca in mediul ierarhiilor rigide de producție, iar pentru ceea ce ar trebui sa faca au nevoie de acces la cunostinte, dar si de competente

noi de asimilare. Transmiterea cunostintelor prin “transferuri” consecutive este esentiala

pentru conceptul de “societate tehnologica” in care traim astazi.

Consider ca reprezentativ pentru a releva importanta managementului cunostintelor este citatul ce poate fi folosit ca motto pentru eseul acesta: „Knowledge is our currency” (Lewis Platt, director executiv al firmei HP).

Asumptia ca lumea economica post-industriala este bazata in mod intensiv pe informatie a devenit una de simt comun. Intr-un anume sens, cunostintele - informatia cuprinsa intr-un set de practici de munca, “teorii in actiune”, deprinderi, procese si euristici ale angajatilor firmei - sunt acum “miezul” evaluarii gradului de competenta in economia informationala globalizata.

Managementul cunostintelor (“knowledge management”), reprezinta obtinerea de catre indivizii potriviti a informatiei corecte in timp util, astfel incat acestia sa poata lua deciziile cele mai bune” ( Gordon Petrash, 1997). Knowledge Management poate fi definit ca fiind identificarea si analizarea cunostintelor disponibile si necesare si a proceselor relationate cunostintelor, planificarea si controlul subsecvent al actiunilor, pentru a dezvolta atat cunostinte, cat si procesele necesare atingerii scopurilor organizationale (J. Kingstone, A. Macintosh, 2000).