Managementul Conflictelor

1. Conflictele si proiectele de constructii

Conflictele sunt inerente în viata organizatiilor, iar proiectele de constructii nu constituie o exceptie. Numarul mare de persoane implicate, relatiile de interdependenta dintre acestea genereaza în mod inevitabil conflicte. Desi conflictele nu au întotdeauna un caracter distructiv, fiind câteodata un factor de progres prin generarea unor solutii superioare la problemele existente, de cele mai multe ori ele constituie o piedica importanta în realizarea obiectivelor proiectului. În loc sa colaboreze pentru realizarea obiectivelor, partile implicate într-un conflict vor cheltui timp si efort pentru a-si sabota reciproc actiunile. Cum managementul proiectelor presupune cooperarea între toate partile implicate pentru obtinerea rezultatelor asteptate, putem concluziona ca abilitatile în controlarea si/sau rezolvarea conflictelor sunt extrem de importante pentru managerul si echipa de proiect.

Cauzele principale care genereaza conflicte în ramura constructiilor sunt ambiguitatile prezente în cadrul documentelor contractuale, atitudinea contractantilor si beneficiarilor si perceptiile diferite în legatura cu ceea ce este considerat corect în derularea contratului de antrepriza.

Ambiguitatile din cadrul contratului de antrepriza si modul în care acestea sunt interpretate constituie una dintre cele mai frecvente cauze ale conflictelor ce apar în realizarea proiectelor de constructii. Datorita competitiei acerbe pentru câstigarea licitatiilor pentru realizarea lucrarilor de constructii, contractantii sunt foarte agresivi, interpretând documentele contractuale în favoarea lor, chiar în cazul în care nu exista dubii referitoare la limbajul utilizat. De asemenea, datorita naturii procesului de licitare, contractantii detin un interval de timp relativ redus pentru a-si pregati ofertele si pentru a studia documentele licitatiei si daca interpretarea lor difera de cea a proiectantului si a clientului risca sa se afle într-o pozitie nefavorabila. Aceasta va genera de asemenea conflicte, constructorul fiind foarte putin dispus sa accepte ca si-a fundamentat oferta pe o interpretare gresita a documentelor licitatiei.

Atitudinile contractantilor si beneficiarilor constituie o alta sursa de conflict. Activitatea de constructii este un domeniu care solicita luarea unor decizii rapide si cu implicatii deosebite în ceea ce priveste costurile, coordonarea unor subcontractanti cu diverse grade de competenta, stabilirea unor relatii viabile cu furnizorii si beneficiarul, si care prezinta un grad ridicat de risc în ceea ce priveste obtinerea profiturilor. Acest tip de mediu tinde sa atraga participanti cu o atitudine agresiva si puternic concurentiala. Beneficiarii cred ca antreprenorii cauta sa obtina profituri cât mai mari pe seama lor încercând sa profite de lipsa lor de experienta si cunostinte în domeniu, în timp ce constructorii au impresia ca beneficiarii concep în mod intentionat proiecte ce prezinta ambiguitati, pentru a-i forta sa liciteze preturi - oferta cât mai joase.

Perceptiile diferite în legatura cu ceea ce este considerat corect în derularea contratului de antrepriza reprezinta de asemenea o sursa de conflict. Astfel de conflicte apar atunci când, de exemplu, contractantul are impresia ca reprezentantul beneficiarului pe santier este prea zelos în inspectarea lucrarilor sau în interpretarea obligatiilor contractuale sau atunci când beneficiarul considera ca antreprenorul nu da dovada de buna credinta în stabilirea pretului la solicitarea unei modificari la proiectul initial sau ca încearca sa faca economii la realizarea lucrarilor care ar putea afecta calitatea acestora.

În functie de natura cauzei care le declanseaza deosebim doua categorii de conflicte: conflictele de continut si conflictele emotionale.

Conflictele de continut se refera, spre exemplu, la dezacordul fata de politicile organizatiei, diferente de opinii privind domeniul de responsabilitate si rolul în cadrul organizatiei si competitia directa pentru atingerea aceluiasi obiectiv personal. Pentru rezolvarea acestor conflicte, managerul trebuie sa-si asume rolul de mediator si sa creeze conditiile pentru negociere sau rezolvarea problemei în cadrul unei sedinte de confruntare.

Conflictele emotionale pot fi rezolvate prin facilitarea de catre manager a exprimarii emotiilor partilor implicate prin ajutarea acestora în dezvoltarea abilitatilor de autoexpunere, primire si acordare de feedback, necesare în stabilirea încrederii interpersonale.

În ambele situatii, managerul nu rezolva conflictul ci faciliteaza rezolvarea lui de catre partile implicate.