Managementul conflictelor - etică în negocierea conflictelor

In managementul conflictelor negociatorii doresc sa creeze o stabilitate a valorilor si principiilor care guverneaza intregul proces al negocierii conflictelor. Negociatorii au nevoie de etica cel putin din urmatoarele motive:

- deciziile trebuie luate pe temeiul unei pozitii de incredere;

- cei care negociaza fac parte din grupuri sau organizatii a caror imagine poate fi afectata in lipsa unor preocupari de natura etica;

- profesionalismul in negocieri conduce la dobandirea unui statut recunoscut, iar practicarea unui comportament etic ii intareste identitatea;

- etica are rolul de a oferi un ghid de orientare a comportamentului pentru rezolvarea conflictelor.

Probabil nu exista negocieri morale, dar cu certitudine exista o morala a negocierii. Cautarea dimensiunilor morale ale activitatii de negociere poate oferi aspecte ale multiplei sale functionalitati. Ca activitate sociala, negocierea este puternic integratoare si reglatoare. Ea ofera ocazii de intalnire si obliga partenerii sa se apropie, sa se descopere in intentii, pentru a putea negocia. Fiecare negociator este supus judecatii altuia, caci a negocia inseamna a asculta argumentele altuia si a le pune in valoare pe cele proprii. Deci, negocierea tine de un dialog care incumba experienta sociabilitatii si a raporturilor umane.

Ca functie reglatoare, negocierea propune un sistem structurat de schimburi. Oferta si contra-oferta trebuie sa fie proportionale sau sa creeze arhetipul unui comportament de reciprocitate. Orice schimb inseamna o privatiune sau o renuntare, iar un asemenea exercitiu este reglator in masura in care valorile si interesele schimbate capata un caracter obiectiv, adica devin, asa cum am mai aratat, comensurabile.

Negocierea conflictelor se bazeaza pe credibilitatea partilor si pe justetea intereselor pe care le urmaresc. De aceea se spune ca o negociere poate determina dar si salva, in situatii critice, imaginea participantilor la un asemenea proces. Negocierea nu este un sport care sa aiba parte de un regulament specific in care participantii sa fie sanctionati de un arbitru daca nu sunt respectate regulile. Pentru ca procesul de negociere este deosebit de dinamic si nu are parte de reglementari standard in domeniu, a aparut nevoia de a suplini asemenea neajunsuri. Regulile pe care le stabilesc partile pentru a fi asigurat un cadru etic de desfasurare a negocierilor le vom denumi generic conventii.

Conventiile in cadrul negocierilor au aparut dintr-o necesitate de a crea un cadru favorabil tuturor participantilor la un asemenea proces, pe baza unui set de norme acceptate de comun acord. Rolul acestor conventii este de a incerca sa uniformizeze cateva reguli de conduita care ar trebui urmate de toti participantii la un proces de negociere, dar si sa asigure premisele pentru o comunicare eficienta. O prima conventie pe care o putem intalni in negocierea conflictelor este consecventa. A nu face abateri de la principiile de bun simt acceptate in domeniul relatiilor interumane creeaza incredere si genereaza, ulterior, credibilitate negociatorilor. Consecventa presupune ca pe intreaga perioada a negocierilor punctul central sa-l constituie intelegerile si acordurile acceptate in comun. Etic este ca lucrurile deja acceptate sa nu fie rastalmacite mai tarziu.

O alta conventie specifica negocierii conflictelor priveste informatiile utilizate. Intr-un proces de negociere nu vor fi utilizate expresii de genul „am auzit ca…” intrucat folosirea unor astfel de formulari denota fie lipsa de respect fata de interlocutor, fie amatorism in domeniul negocierii.