Managementul corporatist în Olanda

I. Miracolul economic olandez

Deşi considerată o ţara europeană “minusculă”, înconjurată de mari puteri economice şi de mari culturi, deşi are putine resurse naturale, Olanda a dezvoltat un mediu al afacerilor deosebit de complex, învăţând de la alţii să se adapteze, păstrându-şi însă identitatea proprie. Caracterizată prin deschidere spre lume şi internationalizare înca din secolele XVI şi XVII, aceasta ţara a devenit o putere economica majoră.

Managerii olandezi, consideraţi adesea mercenarii comerciali ai Europei, nu au manifestat interes şi preocupare privind pierderea “naţionalităţii” afacerii; pentru ei a fost şi este foarte important să obţină profitul oriunde in lume se identifica oportunităţi. Deviza lor comportamentala este asimilare şi adaptare la culturile naţionale şi locale, învăţând mareu de la străini şi folosind, cu abilitate şi iscusinţă, cunostinţele acumulate in activitati profitabile proprii. Marile corporatii olandeze sau cu participaţiuni semnificative la capital mixt, precum Heineken, Philips, Shell, Unilever şi multe altele, sunt considerate ca foarte apropiate de ceea ce se cheama mari companii europene, dar acestea sunt numite de analişti şi “ulcioare mişcătoare”, datorita senzitivităţii lor deosebite la influentele străine pe care le integreaza in propriile culturi organizationale.

Punctele forte ale miracolului economic olandez sunt considerate ramurile cu contributie insemnata in PIB, precum: transporturile, turismul, sistemul bancar si de asigurari, produsele agricole, chimicale şi uleiurile minerale. De asemenea, aceasta ţara mica are o economie deschisa şi diversificată, fiind considerată şi folosită ca veritabila “poarte de intrare” in Europa de catre marile companii transnationale cu sediul central pe alte continente. De pilda, companiile din SUA au in Olanda 1.400 de intreprinderi, în care lucreaza 110.000 de oameni; numeroase companii atât europene (franceze, germane, britanice etc.) cât şi japoneze sunt, de semenea, prezente in teritoriu. Olanda a devenit un mediu economic atractiv pentru investitorii straini deoarece legislatia este mai putin restrictivea, oferind stimulente fiscale pentru nou-venitii in afaceri, care gasesc şi reţele de distribuţie deosebit de funcţionale, forţa de muncă înalt calificată, capabilă să realizeze o productivitate superioara celor din Germania, Suedia, Japonia.

Prin internationalizarea afacerilor, care a facilitate un amestec de practici de organizare şi gestiune eficientă a resurselor, prin stil consensual in politica reformelor, care a permis stabilitate politica, măsuri progresive de politica sociala, creşteri salariale moderate, reduceri ale deficitelor bugetare, prin rate mai scazute ale inflatiei şi somajului decât in celelalte tari membre ale UE, prin una dintre cele mai mari rate anuale de economisire din PIB, Olanda a fost capabila sa realizeze in anii ’90 un adevarat miracol economic.

Experienta a impus concluzia ca bunastarea nu poate fi creată şi mentinuta fara continua creare de locuri de munca. In caz contrar, prin rate înalte ale somajului şi datorită amplificării costurilor de sustinere sociala, vor scadea, implicit, şi beneficiile ce pot fi acordate. Astfel ca impactul social al somajului pe termen lung se va repercuta şi asupra salariilor de care beneficiaza forta de munca activă, cea care trebuie să susţină sistemul de protecţie sociala. Practicile olandeze au demonstrat capacitatea manageriala de a stapani actiunea acestor fenomene in economia reala.

Miracolul economic realizat de managemetul olandez a demonstrat o inalta capacitate de adaptare a structurilor economice şi sociale la noile realităţi impuse de era postindustriala. Cazul olandez a dovedit celorlalte tări implicate intr-o acerba competitie continentala şi mondiala ca abordarile specifice practicarii unui management corporatist sunt posibile, functionale şi viabile pe termen lung.

II. Managerii olandezi

Managerii olandezi, ca şi cei din alte tări dezvoltate, işi focalizează activitatea pe optimizarea unor variabile şi concepte mangeriale universale: eficienţă, competitivitate, calitate, productivitate, profitabilitate etc. Diferenţa este că ei vin cu abordari specifice mentalităţii şi culturii organizaţionale căreia îi aparţin. Cu siguranţă că practicile corporatiste le marcheaza în mod esenţial stilul şi comportamentul. Stilul managerului olandez este unul participativ, cu nuanţele posibile: democratic, colegial, având ca repere comportamentale toleranţa, răbdarea, autocontrolul, onestitatea şi respectul pentru interlocutorii cu care adesea trebuie sa negocieze un compromis. Peter Lawrence, în cartea sa consacrata managementului olandez, consemneaza ca “managerul de succes este

de regula, şi un bun negociator”. În general, se recunoaşte că, prin implicarea îndelungată în procesul de negociere cu partenerii, managerul dobândeşte şi abilitatea de a gestiona eficient complexitatea relaţiilor şi raporturilor sociale, pe fondul diversităţii de interese economice. În acelasi timp, autodisciplina, autocontrolul, discretia şi modestia sunt autentice valori ce îi caracterizează. Pe asemenea coordonate de atitudine şi comportament, olandezii nu manifesta ambiţia carierismului, specifică managerilor anglo-americani. În activitatea lor, pe lângă munca şi implicare în urmarirea intereselor firmei, acorda atentia cuvenita şi altor factori, precum: familie, recreere, odihnă, comunitate, mediu etc., manifestand ostilitate pentru fenomenele imorale de mită şi coruptie, care dauneaza succesului în afaceri. De asemenea, manifesta ostilitate şi dezaprobare pentru lux şi extrevaganţă, sunt pentru respectul adevarului şi conformarea la norme, reguli sau legi. În privinta nivelului educaţional şi al profesionalismului, managerii olandezi sunt considerati ca fiind deosebit de competitivi la nivelul UE, fiind cautaţi şi preferaţi de firmele multinaţionale şi angajati fiindca dovedesc calităţi comunicaţionale superioare. Dispun de abilitatea de a negocia şi de avantajul de a comunica fluent in mediul de afaceri în limbile engleza, germană şi partial, în franceza.

Absolvenţii şcolilor superioare olandeze, promovati pe posturi manageriale, dovedesc in practica solide cunoştinţe tehnice, economice şi juridice, insotite de o riguroasa capacitate şi motivaţie de a planifica timpul şi de a aloca eficient resursele productive.

III. Principiile managementului olandez

Sistemul de management practicat în Olanda s-a dezvoltat sub impactul culturii religioase creştine, dominate de principiile calvinismului, dar a fost influenţat, in timp, de numeroşi alti factori, interni şi internaţionali. În cadrul Uniunii Europene, managementul olandez se distinge prin capacitatea de a învăţa şi asimila de la alţii valori incontestabile, ce s-au dovedit benefice in mediul afacerilor, nu numai în Olanda şi Europa, dar şi pe alte continente. Corporatismul şi managementul participativ se practica în Germania, Suedia, Japonia şi, intr-o anumita măsura, în multe alte tări, dar modelul olandez, prin funcţionalitatea şi rezultatele înregistrate, poate fi considerat un unicat demn de reflecţie şi studiere atentă.