Managementul Deșeurilor - Metode de Rezolvare a Problemei Deșeurilor

Caracterul complex al deşeurilor face ca definiţia deşeurilor să fie dată în funcţie de contextul la care se face referire. „Din punct de vedere economic un deşeu reprezintă un obiect a cărui valoare economică este nulă sau negativă pentru deţinători; evident, această definiţie exclude o bună parte a deşeurilor reciclabile care posedă o anumită valoare.” Din punctul de vedere al protecţiei mediului, un deşeu constituie o ameninţare din momentul în care acesta intră în contact cu mediul înconjurător; contactul poate avea loc în mod direct sau ca rezultat al unui tratament la care este supus deşeul. Managementul deşeurilor presupune „controlul generării, stocării, colectării, transportul, prelucrarea şi evacuarea deşeurilor, în acord cu principiile sănătăţii publice, economiei şi protecţiei mediului.” De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activităţi umane şi la reducerea efectului lor asupra sănătăţii oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat. Managementul deşeurilor are ca scop şi economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părţilor recuperabile. Deşeurile gestionate pot fi atât solide, cât şi lichide sau gazoase, precum şi cu diverse proprietăţi (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora.

Istoric

Este logic de presupus că apariţia omului pe Pământ a fost însoţita de deşeuri; gunoaiele menajere(oasele animalelor vânate) însoţesc siturile gospodăriilor strămoşilor noştri. Mai târziu, in valea Indului ( în urmă cu 4000 de ani) , în China antică (acum 5000 ani) etc. s-au păstrat dovezi privind depozitarea si utilizarea ulterioara a gunoaielor.

Evident, în marile oraşe sau cetăţi medievale curăţenia şi evacuarea gunoaielor a devenit o preocupare odată cu sporirea numărului de locuitori. Epidemiile au determinat autorităţile să intervină pentru curăţirea străzilor, transportul şi arderea gunoaielor. Pe la 1700 gunoaiele din Lyon erau colectate prin cutii metalice, plasate în principalele pieţe ale urbei, pentru ca apoi să fie colectate şi depozitate în afara oraşului. Acest sistem de colectare avea să fie introdus şi perfecţionat şi la Paris de prefectul de Sena de atunci(1882): Eugene R. Poubelle; de la el au primit numele containerele acoperite folosite la colectarea gunoaielor. În ţara noastră, preocupării pentru curăţenia aşezărilor apar doar în documente din secolul al XVI-lea. La sfârşitul secolului al XVIII-lea (1790) se dă porunca pentru curăţirea străzilor şi a curţilor în folosul „sănătăţii obştei”, dar numai in 1866(ultimul an de domnie al lui Al. I. Cuza) se publica un „Regulament pentru menţinerea curăţeniei”.

Încă din 1970 s-a conştientizat că deşeurile constituie o problemă şi că metodele de tratare prin depozitare sau incinerare nu sunt satisfăcătoare. De asemenea, s-a pus problema reciclării materialelor care intră în componenţa acestora. La Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992 s-au adoptat politici care au fost introduse pe plan mondial. În Uniunea Europeană preocupările erau mult mai vechi, primele directive ale Comisiei Europene în problema deşeurilor datând din anul 1975.

Politica în deşeuri a Uniunii Europene se bazează pe conceptul cunoscut sub numele de “ierarhia deşeurilor”, care clasifică diferitele opţiuni de gestionare a deşeurilor, de la cea mai bună, la cea mai puţin bună pentru mediu, astfel: prevenirea, reutilizarea, reciclarea, recuperarea de energie şi eliminarea prin incinerare sau depozitare. Conform acestei ierarhii se dă prioritate prevenirii deşeurilor, urmată de minimizarea cantităţii de deşeuri, reutilizarea deşeurilor, reciclarea, recuperarea de energie şi, în ultimul rând, eliminare prin incinerare sau depozitare. Cu toate că ierarhia deşeurilor nu trebuie privită ca o regulă rigidă, scopul deplasării spre o societate a reciclării şi recuperării înseamnă îndepărtarea practicilor de gestionare a deşeurilor de la incinerare şi depozitare. Al 6-lea Program de Acţiune pentru Mediu al Uniunii Europene, care a fost adoptat în anul 2002, stabileşte ca priorităţi ale politicii în domeniul protecţiei mediului, utilizarea durabilă a resurselor naturale şi gestionarea deşeurilor. Astfel, au fost lansate două strategii de către Comisia Europeană:

- Strategia tematică privind utilizarea durabilă a resurselor naturale, care ţinteşte spre reducerea impacturilor negative asupra mediului cauzate de utilizarea resurselor naturale pentru creşterea economică;

- Strategia tematică privind prevenirea şi reciclarea deşeurilor, strategie pe termen lung a Uniunii Europene, care promovează o “societate a reciclării” în Europa, furnizând şi cadrul pentru revizuirea politicii deşeurilor în Uniunea Europeană, în lumina priorităţilor stipulate în cel de al 6-lea program; prin această strategie se doreşte clarificarea şi simplificarea cadrului legislativ, precum şi introducerea unor noi instrumente în managementul deşeurilor, cum ar fi analiza ciclului de viaţă.

Una din măsurile luate pentru protecţia mediului la nivelul Uniunii Europene a fost revizuirea directivei cadru a deşeurilor. Principalul obiectiv al noii Directive cadru, Directiva 2008/98/CE privind deşeurile, este prevenirea generării deşeurilor şi reducerea impactului asociat al acestora, asupra mediului, dar şi reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterii eficienţei folosirii acestora. Dintre modificările importante aduse de această Directivă, menţionăm:

- adăugarea unui mecanism ce permite clarificarea momentului în care un deşeu încetează să mai fie deşeu (“end of waste”);

- clarificarea definiţiilor anumitor operaţiuni de gestionare a deşeurilor;

- includerea prevederilor referitoare la deşeurile periculoase;

- clarificarea prevederilor referitoare la planurile de gestionare a deşeurilor şi specificarea necesităţii luării în considerare a întregului ciclu de viaţă al deşeurilor, în momentul elaborării planurilor;