Managementul European

1.Contextul European

Este dificil sa se generalizeze managementul în Europa, deoarece în ultima parte a secolului al XX-lea, desi Europa a devenit unita, totusi au ramas înca diferente între tari. Prin comparatie cu Japonia, managementul din Europa tinde sa fie mult mai individualist dând mai multa atentie nevoilor fiecarei sociatati respectiv tari. Din punctul de vedere al afacerilor în Europa, se considera ca succesul economic înseamna o crestere a bunastarii populatiei, si nu cea a statutului. Procesele manageriale tind – în comparatie cu Japonia cel putin – sa reflecte deciziile si faptele fiecarui individ mai bine decât cele ale grupului. Exista o diferenta drastica între interesele mediului de afaceri si ale celui guvernamental. Societatile europene sunt distincte si mai diferentiate de mediul statal.

Companiile europene tind sa fie în acelasi timp mult mai conservatoare si mai putin sistematizate decât cele din SUA. Ele preleveaza atitudini mai complexe si distincte în cazul unor schimbari sau situatii de criza. Sunt totusi diferente între cele doua cai prin care organizatia îsi promoveaza si comunica strategia, firmele europene tind sa aiba o perspectiva cât mai larga. Sunt mai putin subliniate sistemul managerial, discretia si modul de gândire al individului. Analizarea atitudinilor individului în performantele sale sunt mult mai sceptice în Europa decât în SUA.

În termeni mai individualisti, managerii europeni admit si un succes de grup, fata de cei din SUA care admit doar succesul individual si, pe plan secundar, un succes organizational. Este de subliniat faptul ca este mult mai important ceea ce esti decât ceea ce vei deveni. Alte diferente includ atitudini distincte privind activitatea în cadrul companiilor, privirile de ansamblu, conditionate de drepturile individului si analizate din exterior, sunt mult mai conservative si mai putin sistematizate.

În termenii relatiilor cu mediul extern, organizatiile europene sunt mai degraba în legatura cu institutiile guvernamentale si sunt de acord ca implicarea guvernului în economia capitalista sa scada, ca si în mediul organizational din SUA. Exista o recunoastere a uniunilor comerciale în privinta faptului ca aceste legaturi contin elemente ideologice. În acelasi timp exista o si mai mare recunoastere din partea muncitorului democratic. Ca rezultat, societatile europene sunt mult mai dispuse la negocieri si compromisuri în relatiile de munca.

Aceste comparatii internationale subliniaza faptul ca se constata o eterogenitate în managementul european. Cel mai evident aspect al acestei eterogenitati este diferenta dintre Estul si Vestul Europnei, în mare parte datorita mostenirii ideologiilor comuniste.

Principalele momente ale istoriei UE:

- 9 Mai 1952, Germania, Franta, Belgia, Italia, Luxemburg si Olanda semneaza Tratatul de înfiintare a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului;

- 25 Mai 1957 cei sase membri ECSC mai parcurg o etapa: Tratatul de la Roma. Se înfiinteaza institutiile abilitate si sunt definite mecanismele menite a facilita armonizarea intereselor nationale cu cele comunitare;

- 20 Iulie 1963 – Statele fondatoare încheie cu fostele colonii Conventia de la Lome, garantându-le acestora ajutor financiar si avantaje comerciale;

- 1 Ianuarie 1973 – Danemarca, Irlanda si Marea Britanie devin membre ale UE;

- 7-9 Iunie 1979 – se desfasoara primele alegeri pentru Parlamentul European;

- 1981 – Grecia este admisa în CE;

- 17 Februarie 1986 – este adoptat Actul Unic European;

- 1986 – Spania si Portugalia devin membre ale UE;

- 1990 – este admisa în CE zona estica a Germaniei;

- 1 Noiembrie 1993 – intra în vigoare Tratatul de la Maastricht si piata unica;

- 1995 – CE, devenita UE, se extinde prin aderarea Austriei, Finlandei si Suediei;

- 1997 – este înfiintata Banca Centrala Europeana;

- 1999 – se stabilesc cursurile de schimb ale monedelor din tarile UE în raport cu moneda Euro;

- 2002 – la Copenhaga se adopta hotarârea de extindere cu înca 10 state: Ungaria, Cehia, Polonia, Slovenia, Malta, Cipru, Letonia, Estonia si Lituania, programata pentru 2004, iar intrarea în zona Euro pentru 2006.

2.Modelul european de management

Orientarea managementului international si intercultural îsi gaseste cea mai buna aplicare în spatiul european. Europa este prin excelenta un continent al statelor-natiune, care s-a format si dezvoltat în mod organic, în urma unui îndelungat proces istoric.

Euromanagementul ca disciplina de studiu s-a afirmat în anii ’90, si deci nu este o simpla particularizare regionala a managementului comparat, a celui international sau intercultural, el are drept obiect de cercetare o realitate specifica si complexa: conceptia si practica de management a organizatiilor europeneElementele care definesc superficialitatea europeana, si care sunt împartasite de toti cei care se identifica drept cetateni ai Europei, fie ei cetateni individuali sau corporationali, reprezinta baza comuna a modelului european de comportament si management. În cadrul acestuia exista însa diferentieri subregionale sau nationale care se exprima în diferite sub-modele europene: