Managementul exploatațiilor agroturistice

Procesul de productie în agricultura se desfasoara în conditiile influentei unei multitudini de factori naturali, biologici, materiali, financiari si umani. Optimizarea binomului productie agricola - factori naturali se realizeaza printr-o abordare si finalizare judicioasa a procesului de zonare a productiei agricole. Într-o cu totul alta maniera trebuie pusa problema utilizarii resurselor materiale în cadrul procesului de productie agricola.

Intensificarea productiei agricole a determinat si determina în continuare cresterea numarului de resurse materiale utilizate. Nivelul productiilor agricole este strict dependent de modul cum aceste resurse sunt folosite. Cum resursele de productie genereaza cheltuieli se pune problema optimizarii modului de alocare si combinare a acestora în procesul productiei agricole, în asa fel încât sa se asigure

sporirea productiei paralel cu micsorarea costurilor pe unitatea de produs.

Resurse si factori de productie

Marea majoritate a lucrarilor de specialitate considera notiunile de resursa si factor de productie ca fiind identice. Cum cele doua notiuni nu pot fi confundabile apare necesitatea definirii corecte a lor, întrucât au sfere de cuprindere, cel putin din punct de vedere economic, total diferite.

Prin surse sau resurse de productie se întelege potentialul natural, material, financiar si uman de care dispune întreprinderea agricola la un moment dat. Resursele de productie au un caracter stocabil si static în acelasi timp si se refera la acele mijloace sau obiecte ale muncii care pot suferi actiuni de transformare în procesul muncii. Din momentul în care resursele de productie sunt antrenate în procesul de productie sub actiunea factorului uman, ele devin factori de productie. Deci prin factori de productie întelegem acele resurse care sunt antrenate în procesul de munca si transformate în produse finite.

Delimitarea sferei de cuprindere a notiunilor de resurse si factori de productie se impune din mai multe motive. În primul rând resursele materiale de productie intra în sfera activitatii de aprovizionare, în timp ce factorii de productie intra în sfera proceselor de munca propriu-zise.

În al doilea rând resursele de productie sunt generatoare de cheltuieli, în timp ce factorii de productie genereaza costuri de productie.

Concret, cantitatea de îngrasaminte chimice aflata în depozitul întreprinderii constituie o resursa de productie, în timp ce cantitatea de îngrasaminte chimice folosita efectiv în procesul de productie reprezinta un factor de productie.

Factorii de productie sunt rezultatul unor procese de munca anterioare, din care cauza ei devin purtatori de costuri pe care le transmit partial sau integral asupra produselor obtinute, în raport de natura lor. De exemplu, îngrasamintele chimice cu azot utilizate efectiv îsi transmit întreaga valoare asupra produsului obtinut într-un singur ciclu de productie, în timp ce amendamentele cu calciu îsi

transmit valoarea partial, pe parcursul mai multor cicluri de productie.

Asa cum s-a aratat, în procesul productiei agricole sunt folositi o multitudine de factori de productie, aspect care necesita clasificarea lor, folosindu-se în acest sens mai multe criterii. Dupa continutul lor deosebim factori naturali si factori economici de productie.

Factorii naturali se refera la conditiile naturale în care întreprinderea îsi desfasoara activitatea, cum sunt fertilitatea naturala a solului, regimul termic, regimul pluviometric, vânturile, insolatia etc. Factorii naturali, nefiind rezultatul muncii omului nu sunt purtatori de costuri. Ei actioneaza independent de vointa omului si pot fi modificati într-o masura mai redusa si numai unii dintre ei. O parte

din factorii naturali pot fi cuantificati exact, în timp ce altii au un caracter probabilistic. În prima categorie se înscriu, spre exemplu factorii edafici, în timp ce în a doua categorie se înscriu factorii climatici. Prin actiunea lor, factorii naturali pot favoriza sau defavoriza modul de desfasurare a proceselor de productie din cadrul întreprinderii agricole si prin aceasta eficienta utilizarii factorilor economici. Prin cunoasterea posibilitatii si a modului de manifestare a factorilor naturali cadrele de conducere pot contribui la atenuarea influentei lor nefavorabile si la cresterea eficientei utilizarii factorilor economici.

Factorii economici se pot clasifica în trei grupe: factori materiali, factori financiari si factori umani.

În grupa factorilor materiali intra tractoarele si masinile agricole, instalatiile, constructiile, amenajarile hidroameliorative, plantatiile de vii si pomi, semintele, îngrasamintele, pesticidele, animalele de productie etc. Toti acesti factori, fiind rezultatul unor activitati umane anterioare, au valoare si se identifica în structura

costurilor de productie sub forma costurilor cu munca trecuta. Valoarea lor se transmite integral asupra produsului finit în cazul capitalului circulant sau partial sub forma cotelor anuale de amortizare în cazul capitalului fix.

Factorii financiari se concretizeaza în totalitatea valorilor financiare de care dispune întreprinderea sau care pot fi procurate într-o perioada oportuna, în vederea utilizarii lor în procesul de productie.

Factorii umani se refera la personalul de conducere si de executie din cadrul întreprinderilor agricole. Factorii umani reprezinta elementul constient al întregii activitati prin care mijloacele de productie sunt puse în actiune, în scopul obtinerii de produse finite. Factorii umani genereaza valori mai mari decât propriul lor cost. Se identifica în structura costurilor sub forma de costuri cu munca vie. Producând o valoare mai mare decât propriul lor cost, factorii umani sunt generatori de profit sau beneficiu.