Managementul Firmei

1.FIRMA

1.1 Conceptul de firmă

Firma se defineşte ca o entitate activă a sistemului economic,de natura unei organizaţii autonome,înzestrată cu resurse pe care le utilizează în scopul exercitării,în mod stabil şi structurat,a unor funcţiuni referitoare la producţie,servicii,schimb etc.

Orice firmă se individualizează prin misiunea îndeplinită şi dispune de capacitatea de a adopta şi aplica decizii proprii,reprezentând un cadru de manifestare a liberei iniţiative economice;o firmă funcţionează sub forma unui comlpex de acţiuni intercondiţionate,promovate într-un mediu economico-social ambiant, în care tinde să se integeze adaptiv,dar pe care,în acelaşi timp,îl poate influenţa.

În economia contemporană,există o mare diversitate tipologică de firme.Astfel,după obiectivul urmărit în activitatea lor,există firme cu scop lucrativ sau nonlucrativ;după forma de proprietate se disting firme private,publice sau mixte;după regimul juridic de organizare şi funcţionare există regii publice,companii naţionale sau diferite variante de societăţi comerciale;după dimensiunea lor (reflectată de numărul de personal,mărimea capitalului social şi a cifrei de afaceri) se disting firme mari şi, respective,firme mici şi mijlocii.

Pe fondul acestei diversităţi tipologice,abordarea sistemică pune în evidenţă,la nivelul oricărei firme,a unui cadru invariant,format din trei meta-funcţiuni:

-autoîntreţinere şi autoreproducere

-relaţionare cu alte entităţi

-transformare ca efect al propriei funcţionări pentru îndeplinirea proiectuluji asumat.

Firmele se organizează în toate domeniile de activitate:industrie,agricultură,construcţii,transporturi,comerţ,cultură,ocrotirea sănătăţii etc.,având drept obiectiv obţinerea de profit de către cei care le-au înfiinţat.Deci,firma are o sferă de cuprindere mult mai largă.Ea nu se rezumă numai la domeniul economic,obiectul său de activitate putâns să fie din orice domeniu, cu condiţia să aibă în vedere obţinerea,de către întreprinzători,de profit..În cadrul fiecărei ţări,pe lângă firme,care numericeşte predomină absolut,există şi numeroase instituţii culturale ,de învăţământ,sanitare etc. destinate satisfacerii necesităţilor sociale ale populaţiei,finanţate de către stat,sindicate,diverse organizaţii publice şi fundaţii etc.

1.2 Dimensiunile firmei

Abordată ca sistem,firma prezintă mai multe dimensiuni :

a) Firma este un sistem compex,întrucât încorporează resurse umane,materiale,financiare şi informaţionale,fiecare dintre acestea fiind alcătuită ditr-o varietate apreciabilă de elemente.

Resursele umane sunt compuse din ansamblul salariaţilor înteprinderii,care prezintă caracteristici diferite din punctul de vedere al nivelului pregătirii,specialităţii,postului ocupat,vârstei,sexului,vechimii în unitate etc.

Ansamblul materiilor prime,materialelor,combustibililor,împreună cu utilajele,clădirile şi celelalte concretizări ale factorilor de prodcţie,fiecare prezentând anumiţi parametri dimensionali,funcţionali şi economici,constituie resursele materiale.

Disponibilităţole băneşti,în numerar şi la bancă,aflate la dispoziţia firmei,formează resursele sale financiare,informaţiile,atât de provenienţă exogenă,cât şi endogenă,concretizate în previziuni,tehnologii,norme de consum sau calitate,evidenţe contabile sau tehnico-economice,statistici etc.,formează resursele informaţionale ale firmei.Cele patru categprii se combină şi dau naştere la diferite subsisteme în cadrul firmei,cum ar fi şantierele, secţiile de producţie,atelierele,coloana de transport etc.

b)Firma este un sistem socio-economic,în sensul că,în cadrul său,grupele de salariaţi,ai cărei componenţi se află în strânsă interdependenţă,desfăşoară procese de muncă generatoare de noi valori de întrebuinţare.

Calitatea resurselor umane de a fi principalele producătoare de noi valori le conferă o poziţie centrală în cadrul firmei,a cărei luare în considerare este esenţială pentru eficacitatea activităţilor desfăşurate.Totodată,trebuie subliniat şi faptul că firma,societate comercială sau regie autonomă,este subsistemul de bază al economiei naţionale,în care îşi desfăşoară munca majoritatea populaţiei,principala generatoare de venit naţional.De aici decurg importanţa şi implicaţiile deosebite ale activităţilor desfăşurate în cadrul său,pentru toate suprasistemele existente în econmia naţională.

c)Firma este un sistem deschis,în sensul că se manifestă ca o componentă a numeroase alte sisteme cu care se află în relaţii continue pe multiple planuri.Concret,caracterul său de sistem deschis se exprimă prin fluxul de intrări-utilaje,materii prime,materiale,combustibili,energie electrică,informaţii,bani-şi prin ieşirile sale,în principal produse,servicii,bai şi informaţii destinate sistemelor din care face parte.În ulimele decenii se amplifică dimensiunea internaţională a caracterului deschis al firmelor,expresie a adâncirii diviziunii internaţionale a muncii,a internaţionalizării activităţilor economice.Trecerea la economia de piaţă amplifică substanţial caracterul de sistem deschis al firmelor româneşti.

d)Firma este un sistem organic adaptiv,adică se schimbă permanent,sub influenţa factorilor endogeni şi exogeni,adaptându-se atât la evoluţia pieţei,cât şi la cerinţele generate de dinamica susţinută a resurselor încorporate.Firma nu este un sistem pasiv,ci,la rândul său,influenţează prin ieşirile sale unele din caracteristicile sistemelor cu care intră în contact.Ponderea acestei influenţe depinde de natura,mărimea absolută şi relativă a ieşirilor pe care le generează etc.

e)Firma economică este un sistem tehnico-material,în sensul că între mijloacele de muncă,materiile prime şi materialele utilizate în cadrul său există anumite legătuir care se manifestă prin dependenţa tehnologică dintre subdiviziunile sale,evident cu prioritate între compartimentele în care se realizează activităţi de producţie.Cel mai pregnant se manifestă această caracteristică în cadrul firmelor industriale ale căror secţii şi ateliere sunt specializate după principii tehnologice.

f)Analiza firmelor industriale din economia românească relevă caracterul lor predominant operaţional.Concret,ce mai mare parte a proceselor de muncă din cadrul acestora are un caracter efectoriu.Afirmaţia este valabilă atât pentru atribuţiile de execuţie,în primul rând cele de producţie,care reprezintă majoritatea lor,cât şi pentru cele de management.Procesele manageriale cu caracter strategic şi tactic,deşi deosebit de importante,deţin la nivelul societăţilor comerciale şi regiilor de stat o pondere redusă,manifestându-se sub forma deciziilor de perspectivă adoptate de eşalonul superior managementului,de regulă adunarea generală sau consiliul de administraţie.

2.ORGANIZAREA FIRMEI

2.1 Definirea organizării firmei

În literatura de specialitate,există numeroase definiri ale organizării,care,în mod firesc,diferă în anumite privinţe.Acestea pot fi partajate în principal în două categorii ce exprimă concepţii sensibil diferite asupra organizării.

O primă concepţie,care îşi are originea în lucrările specialiştilor sovietici din perioada antebelică,tratează organizarea ca fiind un mijloc de nţionalizare a activităţilor unităţilor economice ,formată în principal din trei domenii:organizarea conducerii,organizarea producţiei şi organizarea muncii.Această abordare este încă predominantă în fostele ţări comuniste.

O a doua concepţie,ce predomină în ţările dezvoltate occidentale şi ale cărei fiiaţiuni cu teoria lui Fayol sunt evidente,reduce de fapt organizarea la stabilirea organizării de ansamblu a întreprinderilor.Reprezentativă pentru această abordare este definiţia pe care o dau organizării cunoscuţii specialiştzi americani Harold Koontz şi Cyril O’Donnell.

Pentru celelalte elemente ale organizării-în special cele care în România sunt desemnate,de regulă ,prin organizarea producţiei şi organizarea muncii-în ţările occidentale şi,în special în SUA se foloseşte mai puţin termenul de organizare.În cazul lor accentul se plaseză asupra metodelor cu care sunt abordate şi,ca atare ,numeroase probleme organizatorice sunt tratate în strânsă legătură cu metodele şi tehnicile cercetării operaţionale,engineeringului,studiului muncii,metodele psihologice,sociologice etc.Aşa se explică de ce în numeroase firme din aceste ţări unele compartimente cu caracter predominant organizatoric poartă denumiri ca ‘methodes’,’engineering’.