Managementul în Asigurări

Managementul în asigurări

1.1. Mediul financiar al societăţilor de asigurări.

Monitorizarea condiţiilor economice şi financiare este foarte importantă pentru procesul decizional al societăţilor de asigurări şi pentru planificarea financiară a acestora.

Societăţile de asigurări concentrează un volum mare de fonduri pe care le urmăresc să le investească pe piaţa financiară în cel mai rentabil mod. De aceea este necesar ca asigurătorii să cunoască particularităţile pieţelor financiare, principiile după care acestea funcţionează, precum şi ultimele inovaţii şi instrumente financiare apărute.

Modificarea parametrilor pieţelor financiare poate influenţa semnificativ fluxurile viitoare de numerar. Indicatori ca rata dobânzii şi rata inflaţiei, precum şi situaţia şi evoluţia pieţelor monetare şi de capital pot afecta disponibilităţile de capital şi rezultatele asigurătorului.

Structura pieţei financiare.

Piaţa financiară este formată din piaţa monetară care cuprinde toate instrumentele financiare pe termen scurt, şi piaţa de capital, care cuprinde toate instrumentele financiare pe termen mediu şi lung. Pe piaţa monetară se tranzacţionează titluri individuale, precum bonuri de tezaur, efecte comerciale şi alte instrumente pe termen scurt. Piaţa de capital cuprinde piaţa obligaţiunilor piaţa acţiunilor, piaţa instrumentelor derivate şi piaţa ipotecară.

-Piaţa monetară.

Piaţa monetară oferă persoanelor fizice şi juridice posibilitatea de a transfera fonduri pe termen scurt şi facilitează gestionarea numerarului deţinut de acestea.

O societate de asigurări poate investi pe piaţa monetara fondurile care nu-i sunt necesare imediat pentru plata depăgubirilor sau a cheltuielilor. Piaţa monetara şi instrumentele ei reprezintă soluţia pentru investiţiile pe termen scurt. Totuşi o societate de asigurări poate avea nevoie de lichiditati în orice moment. O investiţie sigură reprezintă, în acest context, posibilitatea asigurătorului de a vinde un titlu la valoarea lui iniţiala.

Instrumentele pieţei monetare sunt reprezentate de următoarele:

-Contractele de răscumpărare (REPO) - societăţile cumpără temporar bonuri de tezaur sau alte titluri de la băncile comerciale sau de investiţii care acceptă să le răscumpere la un preţ mai mare, diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare reprezentând dobânda efectiv obţinută pentru aceste titluri;

-Bonurile de tezaur (titluri de stat şi obligaţiuni de tip banchmark) – investiţiile cele mai sigure şi mai căutate sunt acele în titluri de stat. Ele nu implica nici un risc de credit, deoarece reprezintă o obligaţie a statului. Pentru titlurile emise de stat există atât o piaţă primară cât şi una secundară ele putând fi transformate uşor în numerar, cu pierderi minime;

-Certificatele de depozit negociabile – reprezintă titluri de credit emise de către bănci;

-Efecte comerciale – reprezintă înscrisuri negarantate emise de către bănci, de instituţiile financiare şi nefinanciare;

-Fonduri de investiţii pe piaţa monetară – aceste firme investesc sumele încasate de la investitori în instrumente de credit pe termene mai mici de un an şi plătesc clienţilor dobânzi la nivelul practicat pe piaţa monetară mai puţin cheltuielile de gestionare;

-Instrumentele pieţei valutare

-Piaţa de capital.

Instrumentele pieţei de capital se prezintă sub forma titlurilor de creanţă (de tipul obligaţiunilor) şi titluri de participare (acţiuni).

Din punctul de vedere al instrumentelor tranzacţionate, piaţa de capital este formată din următoarele componente: