Managementul Investiției Capitalurilor prin Leasing

Introducere

Între problemele fundamentale ale României, un loc important şi actual îl deţin finanţarea, riscul şi performanţa. Enumerarea problemelor, aşa cum se observă, nu începe cu producţia, cercetarea, comercializarea sau alte activităţi, considerate până acum importante, ci cu finanţarea, cu asigurarea capitalurilor.

Pentru agenţii economici, şi nu numai, capitalurile sunt tot mai puţine şi mai scumpe, iar profiturile scontate, în condiţiile concurenţei, sunt tot mai dificil de realizat, fiind însoţite de riscuri tot mai mari şi mai dificil de anticipat.

Astfel, managerii trebuie să aibă, între calităţile lor esenţiale, capacitatea de a asigura capitalurile necesare la costuri cât mai reduse şi de a organiza şi executa producţia, serviciile şi comercializarea, astfel încât să se obţină profitul scontat de către toţi cei interesaţi în activitatea firmei şi, în acelaşi timp, să satisfacă piaţa, să o dezvolte şi să o consolideze.

Finanţările prin sistem leasing constituie, în economia românească, o adevărată gură de oxigen pentru agenţii economici pentru care investiţiile reprezintă o cerinţă esenţială pentru dezvoltarea activităţii lor. Şi cum 99% din activităţile din economie necesită investiţii pentru a se dezvolta, finanţările în sistem leasing vor cunoaşte o creştere constantă.

Leasing-ul s-a impus şi la noi în ţară, aşa cum a făcut-o peste tot în lume (poate mai puţin în economiile ţărilor din lumea a III-a) în primul rând prin simplitate. În condiţiile în care mediul concurenţial din ţara noastră devine tot mai aspru, viteza de reacţie a companiilor la schimbările din mediul extern este vitală. Leasing-ul, prin operativitatea sa, satisface în intervale de timp foarte scurte nevoia de fonduri pentru investiţii a agenţilor economici. De asemenea, prin leasing, agenţii economici evită procedurile complicate ale contractării de credite bancare, proceduri care presupun imobilizarea unor elemente din patrimoniul societăţii sau cel privat pentru constituirea de garanţii.

Iată de ce acest subiect este discutabil şi stârneşte interes în ceea ce priveşte evoluţia în timp a fenomenului. Mai ales că, în prezent, leasingul a cunoscut în România o ascensiune explozivă în ultimii ani. Credem că - cel puţin în ceea ce priveşte leasingul - experienţa economiilor dezvoltate poate fi un exemplu de urmat. Nu întâmplător, boom-ul economic din Statele Unite, şi mai târziu din Europa de Vest s-a datorat în mare măsură încurajării leasingului. Stimulentele, mai ales de natură fiscală, acordate firmelor de leasing au determinat efervescenţa fenomenului, astăzi vorbindu-se de o adevărată industrie a leasingului. Trebuie bine înţeles faptul că de facilităţile de orice natură acordate leasingului vor beneficia în cele din urmă utilizatorii.

I. Aspecte generale ale

managementului procesului investiţional

1. Conceptul de investiţie

Problematica investiţiilor se înscrie în ansamblul cerinţelor care se urmăresc atunci când se stabilesc destinaţiile resurselor acumulate de societate, respectiv când se stabileşte raportul dintre resursele destinate dezvoltării şi cele pentru consum.

Pentru a sintetiza şi evalua acest rol al procesului investiţional s-au conceput doi indicatori de ordin general:

- multiplicatorul, semnificând, în esenţă, plusul de venituri (şi, evident, profit), pe care îl generează investiţia, ca sursă de finanţare a dezvoltării;

- acceleratorul, reprezentând presiunea pe care o face consumul suplimentar generat de efectele investiţiilor asupra procesului investiţional.

Rămânând în perimetrul opiniilor altor specialişti, opinii redate într-o recentă lucrare de specialitate, remarcăm:

- opinia lui Pierre Mosse: „Investiţiile reprezintă o renunţare la o satisfacţie imediată şi sigură, în schimbul unei speranţe al cărui suport sunt tocmai resursele investite. Pe scurt, investiţia trebuie privită ca o cheltuială certă pentru un viitor incert“;

- opinia lui Margerin I. şi Ausset G.: „Noţiunea de investiţii implică trei elemente definitorii: durată, risc, eficienţă. Pentru a avea o imagine completă trebuie studiată imaginea ei tridimensională: contabilă, economică, financiară“.

Imaginea contabilă, după opinia autorului, reduce dimensiunea investiţiei la caracterul ei de imobilizare, pornind de la faptul că toate valorile care se creează sunt destinate să rămână constant sub aceeaşi formă.

Imaginea economică este dată de faptul că veniturile viitoare trebuie să fie superioare cheltuielilor iniţiale actualizate.

Imaginea financiară provine din faptul că investiţiile generează venituri şi economii pe termen lung.

Recapitulând şi sintetizând aceste opinii şi completându-le, putem formula următoarea definiţie generală a investiţiei: „Investiţia este efortul financiar actual făcut pentru un viitor mai bun, creat prin dezvoltare şi modernizare, având ca sursă de finanţare renunţarea la consumuri actuale sigure, dar mici şi neperformante, în favoarea unor consumuri viitoare mai mari şi într-o structură modernă, mai aproape de opţiunile utilizatorilor, dar probabile“.

Ca urmare, problematica investiţiilor face parte dintre obiectivele strategice majore, de importanţă cardinală, pentru firmă şi acţionarii săi (capacitatea de a investi reprezintă parametrul esenţial al forţei şi credibilităţii firmei, raportul între volumul investiţiilor şi cifra de afaceri, capitalurile şi profiturile firmei fiind elocvent).

Obiectivele la care ne-am referit au o componentă financiară majoră atât în zona finanţării potenţiale, cât şi a eficienţei potenţiale, ceea ce pune în altă lumină şi ipostază managementul financiar al firmei.

Aceste concluzii şi cerinţe manageriale pot contribui la definirea mai completă a conceptului de investiţie:

În sensul cel mai larg acceptabil al noţiunii, prin investiţie se înţelege totalitatea resurselor financiare alocate pentru a obţine venituri (de regulă profituri) viitoare mai mari.

În sens mai restrâns (abordare contabilă), prin investiţie se înţeleg resursele financiare utilizate pentru achiziţionarea de noi active fixe sau pentru modernizarea celor existente.

În sens monetar, prin investiţie se înţelege blocarea, decizia de a imobiliza un capital şi a-l utiliza pentru o rentabilitate mai bună în viitor. Privită din alt unghi, investiţia reprezintă schimbarea unui capital disponibil în prezent, pe speranţa de a obţine un avantaj, un capital mai mare în viitor ( de aici, se pare, noţiunea de cheltuieli de capital).